Cum explicau meteorologii din Ardeal starea vremii acum 130 de ani: „Ceriulu înroșitu e semnu de vântu”
0Starea vremii era în trecut, așa cum este și acum, motiv de îngrijorare pentru oameni. La sfârșitul secolului al XIX-lea și în prima jumătate a secolului XX, informațiile despre vreme erau transmise exclusiv prin intermediul ziarelor.
Pentru că, pe vremea aceea nu existau alerte meteo și coduri de toate culorile, oamenii trebuiau să cunoască singuri semnele apropierii unei furtuni sau cele ale unui timp frumos.
Metoda de a citi vremea se transmitea din generație în generație, dar era explicată și în ziarele vremii, de meteorologii secolului al XIX-lea.
De exemplu, în ziarul Unirea, apărut la Blaj în 1891, cititorii erau învățați ce înseamnă culorile de pe cer și cum va fi vremea în următoarele ore, în funcție de acestea. Reprezentanții Serviciului județean Alba al Arhivelor Naționale, au descoperit și făcut public un asemenea articol, savuros prin limbaj și conținut.
„Prevederi ale timpului. Cu câtu ceriulu va fi mai albastru deschisu și mai strlucitoru, cu atâtu mai vârtosu e semnu de timpu bunu. Norii negri mici vestescu ploe, de asemenea cei ce se ținu la înălțime și descindu fără a se împrăștia.
Totu semnu de ploe e cându ceriulu e galbinu deschisu la apusulu sorelui; mai încolo cându sorele nu se vede așa strălucitoru din cauza aerului încărcatu de aburi, și cându sorele arde tare; asemenea când e luna palidă, încunjurată de cu cercuri luminose; și mai alesu semnu de ploe e, cându cade negură în mai multe dile una după alta și se formează după negură, nori. Ceriulu înroșitu e semnu de vântu și câte o dată și de ploe”, scria în urmă cu peste 130 de ani ziarul local Unirea din Blaj.
Frapează limba română din acele vremuri, care determina un mod de exprimare cu totul diferit. Acest tip de scriere s-a menținut în Transilvania până la Marea Unire de la 1918, când a fost adaptat și a rezultat o limbă română mult mai apropiată de ceea ce avem în prezent.