Cum au funcţionat Sovromurile, malefica unealtă stalinistă prin care sovieticii au prădat România de 2 miliarde de dolari
0Uniunea Sovietică a început procesul de exploatare a bogăţiilor României încă din 1945, imediat după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial. Atunci au fost înfiinţate aşa-zisele Sovromuri, un fel de societăţi mixte româno-sovietice. Scopul oficial al acestora era destinat recuperării datoriilor pe care România le-ar fi avut către Uniunea Sovietică în urma războiului.
Acordul între România şi Uniunea Sovietică pe tema înfiinţării Sovromurilor a fost semnat la Moscova pe 8 mai 1945, cu scopul oficial de a gestiona recuperarea datoriilor României faţă de Uniunea Sovietică. Potrivit istoricilor, Sovromurile au reprezentat cea mai durabilă şi mai rentabilă formă de exploatare de către URSS a bunurilor generale din România, o exploatare la sânge a bogăţiilor naturale ale ţării şi, în general, a economiei româneşti.
Într-un memoriu adresat prim-ministrului de atunci, Petru Groza, academicianul Onisifor Ghibu califica înfiinţarea societăţilor mixte româno-sovietice drept ”un capitol al tragediei noastre de astăzi, camuflat sub firma prieteniei româno-sovietice”. Cât despre activitatea lor, acelaşi Onisifor Ghibu considera că ”sub acest nume benign, se duc în Rusia cele mai de seamă bogăţii de tot felul ale ţării noastre, cu preţuri derizorii, în timp ce pe pieţele noastre lipsesc cele mai necesare articole sau suntem nevoiţi să le plătim înzecit mai mult decât plătesc pe ele sovietele”.
Statul român şi cel sovietic urmau să investească fiecare o parte din capitalul necesar înfiinţării acestor
companii. Domeniile vizate de aceste societăţi erau industria, agricultură, transporturile şi sectorul bancar. Rezultatele colaborării urmau a fi împărţite între cele două ţări, ajutând economia românească să se refacă după cel de-al Doilea Război Mondial. De asemenea, în acest mod România urma să-şi plătească datoria de 300 de milioane de dolari. Prim întreprindere înfiinţată a fost Sovromtransport, cu profil de societate de navigaţie. În condiţiile în care căile de transport către URSS au fost afectate de bombardamente, deschiderea de care beneficia ţară noastră la mare şi Dunăre era foarte utilă ruşilor. Societatea a intrat în posesia principalelor rute de navigaţie şi a porturilor Galaţi, Constanţa, Brăila şi Giurgiu.
Ulterior a fost înfiinţat Sovrompetrolul de la Ploieşti. Astfel, sovieticii controlau una dintre cele mai întinse şi bogate zone petrolifere din Europa. În 1950 s-a ajuns ca societatea mixtă să deţină întreaga industrie petrolieră din România. Ulterior au fost înfiinţate Sovromcarbune, care se ocupa de exploatările miniere din Valea Jiului, Sovromtractor ce va deveni ulterior Tractorul Braşov, Sovrommetal ce extrăgea minereul de fier de lângă Reşiţa, Sovromfilm, o unealtă de propagandă prin importul de filme sovietice, dar şi Sovrombanc pentru monopolul sistemului bancar românesc. În 1952 a apărut Sovromcuarţ prin intermediul căreia s-a furnizat cantitatea de 18.000 de tone de uraniu pentru proiectul Uniunii Sovietice de a dezvolta bomba atomică.
Aşa cum era de aşteptat, societicii nu au respectat acordul şi s-au folosit de aceste societăţi pentru a prelua controlul efectiv asupra principalelor ramuri ale economiei româneşti. Specialiştii trimişi de la Moscova au aservit economia României intereselor sovietice, facilitând transferul rapid şi ieftin al unor importante părţi ale resurselor ţării către Uniunea Sovietică, în timp ce propaganda vremii punea accent pe relaţiile de prietenie între cele două state. În perioada de existenţă a Sovromurilor (1945 – 1956) 85% din exporturile româneşti erau direcţionate spre Uniunea Sovietică.
Economiştii au calculat că ruşii au sărăcit economia României, în cei 11 ani, de aproximativ 2 miliarde de dolari. La valoarea actuală a banilor, suma ar fi de circa 30 de miliarde de dolari. Aceasta în condiţiile în care datoria de după război era de 300 de milioane de dolari. Sfârşitul dominaţiei sovietice asupra economiei româneşti s- a concretizat abia în 1956 şi a fost determinată, în principal, de moartea lui Stalin în 1953. Cu doi ani mai devreme, în 1954, 12 sovromuri au fost desfiinţate şi preluate de statul român. Ruşii au cerut în schimb 9 miliarde de euro pentru răscumpărarea capitalului investit, dar în final, în urma unor negocieri, comuniştii români au fost de acord să plătească 5 miliarde de dolari, bani care vor fi plătiţi până în 1970.
Citiţi şi: