Cele mai ciudate cuvinte din vocabularul interbelic în Transilvania: bărbaţii erau „mahări“ sau „şpileri“. Cum foloseau femeile „ticlazăul“ sau „druga“
0Vocabularul românesc a fost influenţat de-a lungul secolelor, în special în Transilvania, de limbile popoarelor care au ocupat vremelnic aceste meleaguri. Ungurii, saşii şi chiar turcii au determinat îmbogăţirea limbajului românesc, unele dintre aceste cuvinte fiind folosite şi astăzi.
Ziarul Vestea din Alba Iulia publica în anul 1924 o serie de cuvinte păstrate în limba română din limba maghiară. Astfel cuvântul birău însemna jude sau judecător, şusterul era pantofarul, şanaiderul – croitorul, iar astăluş era folosit pentru a denumi tâmplarul.
Termeni ungureşti existau şi pentru îmbrăcăminte şi obiecte casnice:
Căput – surtuc,
Nădragi – pantaloni
Colop – pălărie
Fizuri – şireturi
Chişchineuţ – batistă
Papir – hârtie
Ircă – caiet
Casten – dulap
Chefe – perie
Cocie – trăsură
Platăn – cuptor
Cufăr – geamantan
Taşcă – geantă
Dintre acestea, cuvintele colop, nădragi şi cufăr sunt des întâlnite şi astăzi în vocabularul local, mai ales în zona Munţilor Apuseni. Alte cuvinte de influenţă maghiară sunt:
Leveş – supă
Mozi – cinema
Işcoală – şcoală
Boltă – prăvălie
Potică – farmacie
Ticlăzău – fier de călcat
Biriş – servitor
Gyorş – accelerat
Farbă – culoare
Glajă – sticlă
”Bolta” şi ”glaja” sunt cuvinte prezente şi acum în vocabularul local din Transilvania, la fel ca şi ticlazăul (fier de călcat încălzit cu jar de la sobă).
La oaspeţi le ziceau vindici (cei de la periferia Ardealului le spuneau goşti şi vendeglăi), iar la prăvălie trimit după răşcaş în loc de orez, şi după o ”dărabă de box, adecă o bucată cremă de ghete”. O altă categorie de termeni erau regionalismele sau provincialismele, cele mai multe nemaifiind utilizate acum:
Potracăr – advocat
Pătrupop – protopop
Portroz – portret
Ghibol – locomotivă
Chicioare – picioare
Bomboz – bomboane
Pită – pâine
Coleşe – mămăligă
Pupăză – colac
Pupurez – colăcel
Baraboi, cucule – cartofi
Pucioasă, scăpăruşe – chibrite
Ştea – stea
Şcodent – student
Sperez – sper
Ştempel şi pecet – timbru
Copeneaţă – cutie
Mârtan – cotoc
Dintre acestea mai recunoaştem în vocabularul din prezent ”chicioarele”, ”coleşa”, ”ştempelul” şi ”pita”, cuvânt folosit chiar şi la nivel urban.
Tot în Apuseni, locuitorii ”îmblătesc” grâul sau orzul, beau un pahar de ”crampă” la masa, merg cu boii sau caii la ”căuaci”, călătoreau în trecut cu ”ghezeşul”, mulţi erau ”ocoşi”, unori ”cătrăniţi” şi se mai ”chilăveau”. Femeile făceau ”cipcă”, lucrau cu ”druga” în bucătărie, îşi ”buiăceau” copiii, îmbrăcau ”laiber” şi spuneau ”pozme”. Unii erau mai ”destrăbălaţi”, alţii mai ”hamnişi”, ”mahări” sau ”şipileri”. Celor mai mulţi le plăceau să petreacă mult timp în ”târnaţul” casei.
Regionalisme şi arhaisme din Transilvania:
A îmblăti – a treiera
Băgau – tutun ţinut la măsea
Buiac – răsfăţat, dezmierdat
Boactăr – paznic de noapte
Crampă – ţuică de prune fiartă
Căuaci – potcovar
Cătrănit - nervos
Chilav – accidentat, lovit
Cipcă – dantelă făcută cu acul
Ghezăş – trenul mocăniţa
Drugă – sucitoare, făcăleţ
Fluştuc – a mânca fără să te saturi
Galiţe – găini, păsări
Gârlici – intrarea în pivniţă
Hamnis – şmecher
Hăndrălău – bărbat destrăbălat
Jilău – rindea
Laibăr – haina de lână
Lepedeu – cearşaf
Mahăr – om care se ţine măreţ
Măştihoaie – mama vitregă
Modru – posibil
Ocoş – bun de gură, sfătos
Păsat – făină de porumb nou, măcinată mare
Ponţos – punctual, fix
Pozme – vorbe fără rost
Puiuc – sertar
Rumenele – ruj, cosmetice
Sâmbrie - plata din slujit
Sfârnar - negustor
Şpilăr – isteţ
Stelaj – raft, mobilier de bucătărie unde se pun vasele
Târnaţ – coridor deschis
Ţitroame – lămâi
Citiţi şi: