Cel mai izolat teritoriu locuit din lume. Unde se află insula descrisă în cărţile lui Jules Verne şi accesibilă doar cu vaporul
0Un grup de insule din Atlanticul de Sud, denumit Tristan de Cunha, este considerat cel mai izolat teritoriu locuit de om din lume.
Tristan da Cunha este un grup de insule izolate în Atlanticul de Sud, situate la 3.658 km de Antarctida, 2.816 km de Africa de Sud şi 3.240 km de America de Sud. Arhipeleaful a fost descoperit în anul 1506 de navigatorul portughez Tristão da Cunha.
Este o parte a teritoriului britanic de peste mări „Sfânta Elena, Ascension şi Tristan da Cunha”, situat la 2.430 km la sud de Sf. Elena. Teritoriul este format din insula principală Tristan da Cunha cu o suprafaţă de 98 km² şi din insulele nelocuite: Insula Inaccesibilă şi Insula Nightingale. Insula Gough situată la 395 km sud est face de asemenea parte din teritoriu. Populaţia teritoriului este de doar circa 300 de locuitori.
Tristan da Cunha este considerat ca fiind cel mai izolat loc locuit din lume. Pe insulă nu există niciun aeroport, ea putând fi accesibilă doar cu vaporul, existând o cursă din Africa de Sud care parcurge distanţa în 7 zile. În 1961 o importantă erupţie vulcanică a necesitat evacuarea insulei, locuitorii acesteia fiind relocaţi într-un cartier din Southampton în Anglia. O mare parte din aceştia s-au întors în 1963 deoarece localitatea de pe insula Edinburgh of the Seven Seas (singura de altfel, cunoscută şi ca localitatea în engleză The Settlement) nu a suferit daune majore.
Insula Tristan da Cunha apare în volumul al doilea al romanului de aventuri Copiii căpitanului Grant, de Jules Verne. Locuitorii insulei sunt descendenţi ai membrilor unei baze militare instaurate în Secolul XIX fiind înregistrate şapte familii. Între aceştia se înregistrează un număr mare de boli datorate endogamiei cum ar fi astmul şi glaucomul. Pe Insula Gough există de asemenea o staţie meteorologică sud africană cu şase membri. Locuitorii au ca ocupaţie principală pescuitul, care reprezintă peste 70% din venitul local.
O altă denumire a insulei Tristan da Cunha este „Insula Dezolării”. Povestirea lui Hervé Bazin, Les Bienheureux de La Désolation („Preafericiţii de pe Insula Dezolării”), apărută în 1970, se referă la locuitorii insulei care au fost evacuaţi în Marea Britanie, ca urmare a erupţiei vulcanului de pe insulă, în 1961.
Lucrarea relatează şocul societal şi cultural trăit de locuitorii din Tristan da Cunha, la sosirea lor în Anglia. Comunitatea de pe insulă rămăsese despărţită de restul lumii timp de peste un secol şi jumătate, şi relativ fără legături cu progresele ştiinţifice şi tehnice. Locuitorii din Tristan da Cunha nu s-au putut integra în societatea britanică de consum şi, după ce pericolul erupţiilor vulcanice a trecut, au hotărât să se întoarcă pe insula natală, unul dintre locurile cele aspre şi mai puţin ospitaliere de pe planetă.
Ecosistemul marin, retras şi relativ intact, găzduieşte o serie de păsări, foci şi balene, inclusiv specii care nu se găsesc nicăieri în altă parte pe Pământ, unele aflate pe cale de dispariţie (Sursa foto: Facebook/ Tristan da Cunha)