Atmosfera de Paşte în „supermarket-ul“ interbelic: „În piaţă am fost primiţi cu alai. Un client, astăzi, e lucru mare“

Atmosfera pregătirilor de Paşte din perioada interbelică poate fi reconstituită cu ajutorul articolelor publicate în presa vremii.

„Nevasta m’a sculat cu noaptea’n cap. Mă avertizase de altfel că mergem la piaţă, ca să ne îngrijim cu „diverse” în vederea sărbătorilor. Toate protestele mele au fost inutile“, aşa îşi începe povestea despre pregătirile din ajunul de Paşti  reporterul „NORIM“, în numărul din 13 aprilie 1933, al revistei „Realitatea ilustrată“.

Reporterul îşi continuă povestea cu un dialog între personajele principale care urmau să meargă la piaţă pentru cumpărături, în ajunul de Paşti.

„-Ce să caut eu în piaţă, la zarzavagii şi la măcelari, la băcani şi la celelalte specimene comerciale? Vrei să mă râdă mahalaua şi cunoscuţii?

- Nu mă interesează! Tu eşti bărbat, ştii să te tocmeşti mai bine şi pe urmă, singură nu mă duc nici în ruptul capului. Dacă vrei bine; dacă nu, facem Paştele la restaurant!“.

„Câţi dintre dv., burghezi liniştiţi, cu ocupaţii stabile şi cu certificate de căsătorie legitimă de la oficiul stării civile puşi în situaţia mea aţi fi preferat ultima alternativă? Şi tot cum aţi fi făcut şi dv., am pornit-o la orele şapte şi jumătate, spre Halele Centrale. Pentru ca servitoarea să nu se piardă în tramvai - tare sunt proaste unele, Doamne! - şi pentru că transportul cu acest vehicul ne-ar fi costat tot 15 lei, iată-ne montaţi într’o trăsură, cu „servanta” pe capră, lângă birjarul somnoros“, se destăinuie bărbatul.

„- Sparanghel proaspăt! Chiar acum mi l-a adus de la grădină!

- Ceva salate, cuconiţă, de când sunteţi n’aţi mâncat aşa ceva!

- La mine nu există nici din alea de var şi nici clocitură! - ne spune un negustor pe a cărui firmă scrie: Aci se vinde ouă proaspete!“, sunt doar câteva dintre excalmaţiile cu care au fost întâmpinaţi cumpărătorii la intrarea în piaţă.

„Oare Cezar a fost primit cu un alai mai mare la Roma, după ce a învins pe gali? Mă cam îndoiesc, căci e garantat că romanii n’aveau nici verva şi nici vocabularul negustorilor şi al precupeţelor din Piaţa Bibescu-Vodă...“

Criza resimţită şi în piaţă

Cum acţiunea se petrece în 1933, în articol se strecoară motivat şi cuvântul „criză“.

„Şi criza se resimte şi aici. Piaţa e aproape pustie. Cu toate acestea, nu ştiu cum m’au scuturat de câteva sute de lei, pentru te miri ce: salate, fructe, zarzavaturi, ouă. Ceapa verde costă o avere. Sparanghelul e inaccesibil pentru o pungă mai modestă. Portocalele parcă se scumpesc din oră’n oră iar chilogramul de mere naţionale, autohtone, costă mai mult decât două chilograme de carne de vacă, la un loc. Şi te intrebi mirat, dacă nu sunt aduse cumva din Haiti sau din Sumatra“.

Din articol aflăm că ţăranii stăteau cu zilele în piaţă, pentru că nu-şi puteau vinde marfa. Asta, deşi preţurile iniţiale erau reduse la mai puţin de jumătate. „Cumpărătorii nu vor să se prezinte deloc, mieii behăie a foame, gâştele fac un scandal nemaipomenit, curcanii, stoici, şi-au lăsat crestele în jos, resemnaţi cu soarta care-i aşteaptă, iar sătenii au umplut cârciumile din jur“.

Mai animată era în hala de carne, unde mielul se vindea cu 30 de lei kilogramul, carnea de vacă la 16 lei, iar viţelul între 28 şi 32 de lei kilogramul. 

„Şi aici suntem primiţi cu acelaşi alai. Un client, astăzi, e lucru mare“.

În hala de carne/Sursa fotografiilor: http://dspace.bcucluj.ro/

Autorul ne spune că cei care umblau fără nicio treabă prin piaţă erau foştii oameni de serviciu din slujbele societăţilor sau al caselor particulare, care erau acum şomeri.

Tot din articol aflăm că foştii meseriaşi se transformaseră, pe fondul crizei economice interbelice, în vânzători ambulanţi de săpunuri, şireturi, cream de ghete, bretele. „Pentru a vă da seama de tragedia acestor oameni, trebuie să le auziţi plângerile, îmbierile pe care le fac cu mărfurile lor, sau să asistaţi la lupta lor – un fel de cross-country printre camioane, butoaie şi lăzi - cu agenţii poliţiei comunale“, ne lămureşte autorul articolului.

„Şi totuşi, parcă-mi spune ceva că şi după sărbătorile Paştilor din anul acesta, farmaciile vor desface din nou, stocuri immense de purgative...”, concluzionează autorul. Articolul din „Realitatea ilustrată“ poate fi citit integral pe Biblioteca Digitală BCU Cluj.