Armele fac în continuare profit important. Cifrele bilanţului producţiei de armament de la fabricile din Cugir
0Ministerul Finanţelor Publice a publicat bilanţurile contabile ale celor două companii de stat din Cugir care au obiect de activitate în domeniul fabricării armamentului şi a muniţiei.
În total, cele două unităţi ecnomice au avut în 2018 afaceri de aproape 200 de milioane de lei şi un profit net cifrat la aproximativ 37 de milioane de lei.
Performera cifrelor contabile este Uzina Mecanică Cugir, care a avut anul trecut o cifră de afaceri de 131.329.781 milioane lei (28 milioane euro) şi un profit net de 35.623.704 (7,5 milioane de euro). UM Cugir a avut la finalul anului 2018 un număr de 1.194 salariaţi.
Cealaltă societate, Fabrica de Arme Cugir, a înregistrat rezultate economice mai modeste. Astfel, la o cifră de afaceri netă de 62.948.308 lei (13,4 milioane euro) a obţinut un profit net de 1.497.714 lei (320.000 euro). Fabrica de Arme a avut în 2018 un număr de 919 salariaţi. Ambele societăţi ”trăiesc” aproape exclusiv de pe urma contractelor de furnizare muniţie şi armament la clienţi din străinătate.
Uzian Mecanică produce muniţie non-NATO precum şi pe calibrele NATO, mitraliere pe tripod şi tunuri de aviaţiei, pistolul semiautomat şi pistolul mitralieră Parrabellum. Fabrica de Arme produce arme de infanterie, arme pentru piaţa civilă (puşca de vânătoare vândută mai ales în SUA), arme cu lunetă şi mitraliere.
Fabricarea armelor la Cugir are o istorie de 92 de ani. Decizia privind producţia de armament la ”Fabrica de Fier” a fost luată la Paris în 1925. România avea nevoie de armement pentru a face faţă provocărilor care existau la momentul respectiv. Fabrica a fost terminată în 1928, dar prima comandă a fost lansată abia în 1932. Prima armă de concepţie românească a fost realizată, însă, în 1941: pistolul mitralieră Oriţa, de calibrul 9 mm. Oriţa a fost un proiect ceho-român la care au contribuit cehul Leopold Jašek şi cugireanul Nicolae Sterca. Prima versiune, modelul 1941, a intrat în dotarea armatei române în 1943. O versiune îmbunătăţită, modelul 1948, cu pat de lemn sau de fier, a rămas în dotarea armatei române până ce a fost înlocuită de versiunea românească a automatului AK-47. Oriţa a fost în serviciul gărzilor patriotice până în anii 1970.