Țara europeană care ar putea interzice complet vânătoarea. Se poate aplica modelul și în România?
0În urmă cu 50 de ani, un canton dintr-o țară europeană a interzis vânătoarea animalelor sălbatice. Astăzi, mai multe organizații pentru protecția faunei cer extinderea acestei interdicții la nivel național.
Din 1974, vânătoarea recreativă a fost interzisă complet în cantonul Geneva din Elveția. Organizațiile locale arată că decizia din urmă cu jumătate de secol a contrazis previziunile sumbre ale reprezentanților asociațiilor de vânători.
„Interdicția vânătorii din Geneva a fost la vremea ei o senzație, care a stârnit mare atenție chiar și dincolo de granițele cantonului. Pentru lumea vânătorii, a fost un șoc – și încă este. Exemplul Genevei dovedește că viața fără vânători amatori este posibilă, chiar și într-un peisaj cultural dens populat. Mai mult, natura și animalele trăiesc mai bine, iar oamenii beneficiază și ei de pe urma acestui echilibru”, arată asociația „IG Wild beim Wild”, care militează pentru protecția animalelor sălbatice.
Din cauza presiunii mari a vânătorii din Franța și cantonul Vaud învecinate, multe animale sălbatice caută „azil” în Geneva. Unele animale ajung chiar să traverseze înot fluviul Rhône pentru a se refugia în canton, afirmă ecologiștii.
Vânătorii amatori, înlocuiți de gardieni de mediu
Potrivit organizației, echilibrul ecologic s-a îmbunătățit, biodiversitatea din păduri și de pe terenurile agricole a crescut, iar populațiile de căprioare, mistreți și vulpi observate sunt mai sănătoase. Pagubele provocate agriculturii de animalele sălbatice sunt aproape nesemnificative, acestea fiind făcute în general de turmele mistreți care, ajunse în podgorii pot consuma între 300 și 400 de kilograme de struguri într-o singură noapte.
Fermierii au fost sprijiniți să își monteze garduri electrice, iar numărul mistreților este ținut sub control, în ultimul deceniu fiind împușcate, de gardienii de mediu, circa 300 de astfel de animale. Organizațiile de mediu prezintă cantonul Geneva ca fiind un model de succes în gestionarea faunei sălbatice, iar unele dintre acestea au cerut recent ca interdicția să fie extinsă în întreaga Elveție, unde sunt aproximativ 30.000 de vânători amatori.
„Ei împușcă anual sute de mii de animale sălbatice – pretinzând că fac asta pentru a „regla populațiile”. Însă studiile științifice arată de ani de zile că, în realitate: vânătoarea adesea amplifică suprapopularea, în loc să o prevină (prin perturbarea dinamicilor naturale ale populațiilor). Vânătoarea afectează migrațiile animalelor, structurile familiale și selecția naturală. Vânătoarea crește riscul pagubelor provocate de animale, deoarece acestea, stresate, caută noi teritorii”, arată asociația „IG Wild beim Wild”.
Ecologiștii adaugă că există alternative moderne și umane de gestionare a faunei, astfel că în secolul XXI, nu mai trebuie permis ca cineva să chinuiască, rănească sau ucidă animale din plăcere sau tradiție.
„O interdicție națională a vânătorii în Elveția nu ar fi un pas radical, ci o evoluție logică și firească. Asta nu înseamnă că oamenii ar abandona natura sau ar întoarce privirea. Înseamnă doar că intervențiile ar avea loc doar în cazuri cu adevărat excepționale, bazate pe criterii științifice și realizate de personal specializat, nu de amatori înarmați”, transmite organizația.
În ultimii ani, mai multe țări din Europa au înăsprit regimul vânătorii de agrement, iar unele au interzis astfel de practici, în anumite perioade și zone protejate. Abia în toamna acestui an, o interdicție împotriva vânătorii, inițiată din 2014 în Albania, a fost ridicată, spre satisfacția asociațiilor vânătorești.
Și România are propriile oaze ale animalelor sălbatice
Cantonul Geneva, locul unde vânătoarea a fost interzisă în urmă cu cinci decenii, este prezentat de organizațiile pentru apărarea drepturilor animalelor ca un exemplu european unicat și de succes în gestionarea faunei sălbatice.
Totuși, se întinde pe 280 de kilometri pătrați și este locuit de 500.000 de oameni, este cuprins între două masive, pădurile ocupă doar 15 la sută din suprafața sa, iar lacurile ocupă o suprafață similară, de 40 de kilometri pătrați. Practic, vânătoarea era oricum dificil de practicat într-o astfel de zonă restrânsă și urbanizată, astfel că decizia de a fi interzisă a fost luată cu ușurință.
România se află într-o situație diferită de Elveția în privința cadrului natural și al faunei sălbatice. Pădurile din România ocupă șapte milioane de hectare, de cinci ori mai mult ca în Elveția, iar fauna din ele este mai bogată și mai diversă. Munții Carpați din România au păstrat populații semnificative de urși și lupi, în timp ce în Elveția ele sunt aproape inexistente.
Vânătoarea are o tradiție îndelungată pe teritoriul țării, însă este interzisă în parcurile naționale din Munții Carpați și reglementată strict în celelalte rezervații naturale. Cele mai vechi interdicții datează încă din 1935, la înființarea Parcului Național Retezat, când statul român a decis transformarea celui mai sălbatic ținut al retezatului, întins pe mai mult de 100 de kilometri pătrați, într-un sanctuar al naturii, în care orice fel de distrugere a florei, faunei și pădurilor erau interzise.
Locul interzis din Retezat
Cu timpul, suprafața parcului național a crescut, ajungând în prezent la aproximativ 40.000 de hectare. În centrul său, un loc sălbatic a rămas aproape neatins încă din anii ‘50.
„Rezervaţia Știinţifică Gemenele, înfiinţată în anul 1955, este situată în zona centrală a Parcului Naţional Retezat, cu o suprafată de 1947,39 ha. În rezervaţie se asigură un regim strict de protecţie, prin care habitatele sunt păstrate în starea lor naturală, fiind permise doar activităţile știinţifice (alte activități umane fiind interzise), cu acordul Administraţiei Parcului Naţional Retezat. Aici trăiesc multe din cele 1190 de specii de plante superioare din Retezat, lăsate să se dezvolte liber în habitatul lor natural”, arată administrația Parcului Național Retezat.
În centrul Rezervaţiei Știinţifice Gemenele, la 1770 metri altitudine, a fost construită Casa Laborator, de către Academia Română, unde în trecut aveau loc cercetări ştiinţifice, realizate de către specialiștii veniţi să observe habitatele aflate în afara oricărui impact uman.
Pe teritoriul ei, turismul este interzis, la fel şi camparea, focul, abandonarea deşeurilor, culegerea plantelor, deteriorarea arborilor, deschiderea unor poteci şi trasee turistice, iar vânătoarea este oprită complet de șapte decenii.