STUDIU Rockerii o duc bine; temerile anilor '90, că muzica heavy metal împinge tinerii către satanism sau deviaţii sexuale, s-au dovedit false
0Acuzaţi încă de la apariţie de satanism, ori că instigă la violenţă, sex şi consum de droguri, fanii muzicii rock şi heavy metal a anilor 80 o duc însă bine.
Potrivit unui studiu condus de o echipă de psihologi de la universităţile din Ohio şi Austin, Statele Unite, şi publicat săptămâna trecută, arată că aceştia sunt mult mai bine dezvoltaţi şi adaptaţi emoţional comparativ cu cei care ascultau muzică pop sau cu actualii studenţi. Studiul a avut la bază aproape 400 de mărturii ale unor muzicieni sau fani heavy metal, ajunşi acum la vârsta maturităţii. Rezultatele nu doar infirmă temerile vocilor conservatoare din anii 80, care cereau cenzurarea unor formaţii precum Judas Priest, Mötley Crüe, Twisted Sister, W.A.S.P., Def Leppard, Black Sabbath, dar aceştia, comparativ cu celelalte două grupuri de control, şi-au descris propria adolescenţă mult mai fericită şi implinită, chiar dacă nu a fost lipsită de riscurile sexului neprotejat şi consumului excesiv de alcool.
Autorii ridică ipoteza, ca explicaţie pentru acest fapt, că participarea în culturile anti-sistem/non-conformiste reprezintă un factor de dezvoltare personală, de formare a propriei identităţi şi a caracterului. În plus, aceştia vorbesc şi de profunzimea unei comunităţi ai căror membri au descoperit în versurile şi muzica acestor formaţii nu doar expresia unor probleme comune, dar şi sentimentul apartenenţei la o mişcare ce era parte a unei revoluţii sociale şi politice.
În opinia psihologului Mihai Copăceanu, cele două aspecte subliniate de acest studiu, valoarea comunităţii şi expresia problemelor ar trebui să reprezinte o lecţie pentru părinţii şi instituţiile dinţara noastră ce mai au încă rezerve faţă de acest gen de muzică. „A aparţine unei comunităţi este, în genere, un factor de protecţie. Vorbim aici de întâlniri, concerte manifestări culturale, prietenii, susţinere reciprocă, care, în acest caz, crează sentimentul apartenenţei la o comunitate în concordanţă cu împărtăşirea unei idei, ideologii, valori de viaţă şi de comportament. Şi mai mult e vorba de comunicarea unor emoţii şi a unor trăiri, chiar suferinţe. Să ştii că nu eşti singurul, că şi ceilalţi au trecut prin ce ai trecut tu, fie prieteni, fie liderul trupei, poate avea rolul unui grup de sprijin. În cazul muzicii heavy metal, vorbim de un gen de muzică aparte, versuri de o anumită profunzime ce abordează teme serioase, dincolo de un nivel mundan, superficial, ce conduce mai degrabă la conformism. O muzică, o formă de artă, ce dă expresie acestor probleme, nu poate fi decât benefică dezvoltării personale dacă nu se rezumă doar la a asculta. Cu atât mai trist cu cât avem mulţi părinţi şi instituţii, precum a fost cazul cu BOR, care au criticat acest tip de muzică asociind-o doar cu agresiunea sau consumul de droguri”, a explicat acesta.
„Vorbim în cazul muzicii heavy metal din acei ani de creatori de cultură şi subcultură, de trupe care încă după 30, 40 de ani încă mai adună mii de oameni la concertele lor. Fără a judeca gusturile neapărat preferinţele muzicale ale fiecăruia dintre noi, muzica de masă, muzica pop de consum este o muzică facilă, cu mesaje triviale, superficiale. Cu greu putem spune că în jurul acestui gen de muzică se formează sau s-a format o cultură. Câţi fani ai lui Nicki Minaj ar veni din Brazilia pentru un concert în Germania? Uitaţi-vă la festivalurile de metal, sute de mii de oameni din toate colţurile lumii ”, a declarat pentru „Adevărul” solistul trupei Bucovina, Crivăţ.