Războiul rece al imperialismului american contra imperialismului stalinist

Odată cu lansarea atacurilor aeriene asupra teritoriului sovietic, în noaptea de 21 spre 22 iunie 1941, Hitler îşi ducea la îndeplinire cel mai preţios obiectiv: începea războiul total, cel care ar fi trebuit să îi supună întregul glob. Führer-ul, înşelat de aparenta bunăvoinţă a partenerului sovietic, nu înţelesese, însă, că liderul de la Kremlin nu era tocmai un adversar uşor de învins.

Însuşindu-şi moştenirea mesianică a ţarilor ruşi, precum şi obiectivele acestora în materie de politică externă, Stalin avea să lupte împotriva duşmanului german cu toate mijloacele de care dispunea, indiferent de măsura sacrificiului său. Mai mult, „bătrânul bolşevic" se va folosi de conflictul cu Hitler, în scopul obţinerii de avantaje teritoriale şi politice, atât în Europa, cât şi în Asia, urmând cu conştiinciozitate exemplul ţarilor ruşi.

Patru ani mai târziu, planurile lui Hitler pentru obţinerea de Lebensraum (spaţiu vital) în Europa Răsăriteană vor fi înlocuite cu cele ale victoriosului mareşal. Cel de-al Doilea Război Mondial a reprezentat pentru Uniunea Sovietică nu doar îndeplinirea dezideratelor în materie de securitate naţională, ci şi afirmarea imperialismului stalinist - o direcţie ofensivă a politicii externe sovietice care avea să contribuie decisiv la deteriorarea parteneriatului cu SUA şi, astfel, la izbucnirea celei mai importante confruntări ale secolului XX, cea a Războiului Rece.

Citeşte pe historia.ro care este adevărul despre Războiul Rece