Rația de alimente în România comunistă. Securiștii dintr-un județ din Ardeal, disperați că nu există produse în magazine
0Un document întocmit de Securitate în 1987 arată cât de mare era criza alimentară într-un județ din Transilvania în ultimii ani ai comunismului. Din magazine lipseau aproape toate alimentele care se dădeau cu rația, pe cartelă.
Raportul, datat 21 august 1987, arată modul în care sistemul raporta criza alimentară prin care treceau românii. Dincolo de producțiile record la hectar, alimentarele erau goale, iar alimentele de bază erau inexistente, chiar și pentru cei cu cartelă.
Potrivit documentului, la momentul respectiv „stocurile din depozite s-au epuizat, iar noua recoltă nu a sosit”. Concret, pe luna iulie, din cantitate de 248 de tone de ulei cât trebuia să primească Alba, veniseră numai 86 de tone.
Situația era și mai rea în august: din 123 de tone au venit doar 4 tone. „Deci o parte din populație nu și-a putut ridica uleiul pe luna iulie, iar pe luna august din nou nemaifiind ulei în stoc nu primesc”, notează securistul care a întocmit documentul. Nici restul alimentelor care se dădeau pe cartelă nu se găseau în magazine.
Rațiile se diminuaseră extrem de mult: se dădea câte o jumătate de litru de ulei și o jumătate de kilogram de zahăr de persoană pe lună. Situația era și mai grea la făină: fiecare cetățean primea o jumătate de kilogram de făină pe trimestru.
La asta se adăugau cozile infernale care se formau la absolut orice „băga la magazin”, de la hârtie igienică la napolitane. Raportul a fost întocmit cu două zile înainte de 23 august, pe atunci ziua națională a țării, în contextul în care Securitatea se temea de eventuale nemulțumiri ale populației.
Rația de alimente a românilor
Raţia impusă românilor în ultimii ani ai comunismului friza ridicolul. O persoană trebuia să se mulţumească cu următoarele cantități de produse alimentare de bază: 300 de grame pâine pe zi, 500 de grame de brânză pe lună, circa 10 ouă pe lună şi 500 de grame de carne de porc sau vită pe lună, 1 kg de carne de pasăre pe lună, 100 de grame de unt în fiecare lună, 1 kg de zahăr, 1 litru de ulei, şi 1 kg de făină. Nici măcar aceste cantităţi nu puteau fi, însă, respectate din cauza lipsei alimentelor.
Mulţi dintre cei care stăteau ore întregi la cozi erau nevoiţi să se întoarcă acasă cu plasa goală pentru că nu reuşeau să ajungă la timpul potrivit. Cozile erau organizate încă din timpul nopţii sau chiar în din seara precedentă. Românii care nu rezistau toată noaptea la coadă îşi lăsau plasele la rând şi reveneau dimineaţa când se deschidea magazinul. Funcţiona din plin sistemul de dat pe „sub mână”, fiind favorizate cunoştinţele gestionarilor de la magazine, informatorii şi membrii nomenclaturii comuniste.
Ca să mascheze criza de alimente, Iulian Mincu, medicul personal al lui Ceauşescu, a inventat un program de „alimentaţie raţională”, motivând că nu e sănătos ca un adult să consume mai mult de 3.000 de calorii pe zi.
Alimentele de bază au fost raţionalizate, iar populaţia trecea prin momente extrem de dificile, petrecând nenumărate ore pe zi stând la cozi interminabile în faţa magazinelor alimentare care nu aveau mai nimic de oferit. Astfel, peste 70% din populaţie stătea la cozi cel puţin o dată pe lună.