Psihologia din spatele atacului rasist asupra livratorului asiatic. De la conspirații digitale la fapte penale

Întrebat de un reporter dacă a avut motive să-l atace pe livratorul asiatic în București, Cosmin Tudoran a răspuns că a fost manipulat „prin conținutul online, de o terță parte.” Declarația ridică o întrebare simplă: cum ajung meme-urile și narațiunile conspiraționiste să împingă indignarea din online în violență offline? Fenomenul are explicații neurologice, psihologice, sociale și istorice. Dar și o soluție: responsabilitatea împărtășită între familie, școală și...fiecare dintre noi. Am discutat despre toate acestea cu Andreea Ștefiuc, psiholog clinician și psihoterapeut cu formare în terapia experiențială a copilului, cuplului și familiei.

„Modul în care expunerea la conținut digital influențează creșterea nivelului de agresivitate este subiectul multor studii din ultimii ani și pe bună dreptate. Pentru că noi suntem ființe complexe, nici răspunsul la această întrebare nu este unul simplu. Există mai multe unghiuri din care putem privi fenomenul”, explică, pentru Adevărul, Andreea Ștefiuc.

Pe de-o parte, la nivel neurologic, expunerea repetată la informații încărcate de emoții negative reduce activitatea cortexului prefrontal (partea responsabilă de autocontrol și analiză critică) și activează excesiv sistemul limbic, adică zona emoțiilor brute. „Asta înseamnă că trăim mai intens emoții precum frica, frustrarea și furia, iar capacitatea de a le controla scade. Sistemul de recompensă se implică și el: atunci când comportamentele agresive primesc like-uri, share-uri și reacții pozitive, creierul secretă dopamină, ceea ce ne face să repetăm acel comportament. În plus, expunerea constantă la imagini cu violență duce la scăderea activității neuronilor oglinda implicați în empatie, ceea ce reduce sensibilitatea față de suferința altora”, continuă psihologul.

Vulnerabilități care se moștenesc

De altfel, agresivitatea online nu pornește de la zero. Există predispoziții genetice pentru impulsivitate, pentru un autocontrol scăzut sau pentru tendința de a resimți emoții negative, mai spune specialistul. Așadar, o persoană cu astfel de vulnerabilități devine mult mai expusă atunci când intră în contact cu conținut agresiv. Astfel, trecerea de la emoție la comportament violent se face mai ușor, mai ales în lipsa unor repere de autocontrol.

Dar genetica nu e singurul factor. Contează enorm experiențele timpurii. „Felul în care reacționăm la conținutul online depinde mult de ceea ce am trăit în relațiile din familia de origine. Dacă am învățat că «nu ești important, nu contezi, nu poți fi iubit», atunci se formează un amestec de rușine, vinovăție, frică, sentimente de inadecvare și respingere. Toate acestea pot ieși la suprafață sub formă de furie crescută”, subliniază psihologul.

Din rușine la furie, prin oglinda digitală

Există și un mecanism inconștient prin care aceste trăiri nerezolvate se revarsă asupra celorlalți. „Un mecanism inconștient prin care încercăm să gestionăm aceste trăiri este să-i facem pe ceilalți să simtă ceea ce simțim noi în interior. Din păcate, acest lucru duce la și mai multă respingere și eșec relațional, adâncind rănile vechi. Persoanele care nu au repere de compasiune și acceptare sunt atrase de conținut care reflectă propriile lor stări și care le oferă sentimentul de îndreptățire de a acționa agresiv. În acest fel, ajung să se simtă parte a unui grup care le confirmă modul de viață”, opinează Andreea Ștefiuc.

Platformele sociale joacă un rol major. Algoritmii creează așa-numitele „camere de ecou”, unde utilizatorii văd doar opinii similare. „Ceea ce radicalizează convingerile și reduce toleranța la diferență. Meme-urile și clipurile devin mai mult decât divertisment, se transformă în instrumente de propagandă care normalizează ura, justifică violența și dezumanizează „tabăra adversă”. Din acest moment, furia nu mai e doar personală, ci capătă dimensiunea unei misiuni colective”, este de părere psihologul.

În opinia sa, din perspectivă somatică, indignarea nu rămâne doar în minte. Mai exact, corpul o resimte prin tensiune musculară, creșterea ritmului cardiac, senzația de „presiune interioară”.

„Fără mecanisme de reglare, această energie caută o ieșire. Comentariile agresive, participarea la grupuri extremiste sau chiar acțiunea violentă devin modalități prin care corpul descarcă tensiunea acumulata”, adaugă specialistul.

Responsabilitatea începe acasă

Agresivitatea din online nu poate fi pusă exclusiv pe seama platformelor. „Responsabilitatea pentru modul în care folosim rețelele sociale și pentru felul în care gestionăm agresivitatea nu aparține doar platformelor digitale. Ea începe în familie, continuă la școală și se reflectă în modul în care fiecare dintre noi alege să posteze în mediul virtual”, subliniază ea.

În familie, părinții au rolul decisiv. Copiii învață să își regleze emoțiile încă din primii ani de viață. Furia, de exemplu, nu e o emoție rea. Ea transmite un mesaj clar: „Mi-ai încălcat o limită”, „Am fost rănit”, „Am nevoie de spațiu”. Problema nu e apariția furiei, ci modul în care e exprimată. Copilul are nevoie să știe că poate să descarce această emoție fără să rănească.

Singura cale de a modela un comportament sănătos, atrage atenția psihologul, este ca părinții să fie ei înșiși exemple de gestionare matură a conflictelor: să arate autocontrol, să își asume responsabilitatea și să poarte discuții asertive. În acest fel, copilul simte siguranță și învață că poate face față dificultăților vieții.

La fel de important este modul în care părinții vorbesc despre ceilalți. Conform declarațiilor sale, mesajele transmise ar trebui să fie bazate pe înțelegere și empatie, dar și pe claritatea consecințelor pentru comportamente nepotrivite. Ură și etichete negative nu au ce căuta în acest proces.

Școala ca spațiu de protecție

Școala are un rol la fel de important. Profesorii și psihologii școlari pot sprijini elevii să dezvolte abilități socio-emoționale: să recunoască emoțiile, să gestioneze conflictele și să exerseze empatia, recomandă Andreea Ștefiuc. În mod ideal, școala nu ar trebui să fie doar un loc de acumulare de cunoștințe, ci și un spațiu unde copiii învață cum să relaționeze sănătos și cum să se protejeze de conținutul nociv.

Ca utilizatori ai rețelelor sociale, avem datoria să fim atenți la ce postăm și la ce alegem să consumăm, mai atrage atenția aceasta. Conținutul care se viralizează este de cele mai multe ori cel care stârnește emoții negative. Chiar și persoanele educate pot cădea în capcana distribuirii materialelor nocive.

„Pentru a rămâne în controlul propriei minți și vieți, avem nevoie să alegem conștient informații care susțin bunăstarea, empatia, recunoștința, speranța și conectarea. Un sistem nervos echilibrat caută automat învățare, apropiere și înțelegere, și asta se poate reflecta și în ceea ce alegem să postăm online”, afirmă psihologul.

Reflexul de a da vina pe victimă

În discuțiile de pe Reddit, pe r/Romania, mulți utilizatori au reacționat la comportamentul agresorului și la justificările mamei lui.

De pildă, un utilizator a întrebat: „De unde (...) izvorăște reflexul ăsta (...) de a veni cu replici «sigur a făcut el ceva»? La fel și cu femeile rupte în bătaie pe acasă, jumătate dintre cei care aud vin cu cretinisme de genul «o fi zis ea ceva/o fi făcut ea ceva de și-a meritat-o». De unde (...) reflexul ăsta de a căuta hibe la victimă?”

Replica unui alt utilizator aduce o explicație: „Din dorința psihologică de a nu confrunta realitatea că uneori lucruri nașpa se întâmplă unor oameni nevinovați. E ceva inerent psihicului uman, nu ține de români sau belgieni sau chinezi sau americani. [...] Nu îți place să te gândești că fiica/sora/prietena/mama ar putea fi târâtă în niște boscheți și violată, așa că atunci când auzi la știri de așa ceva cauți subconștient detalii care să confirme că lucruri rele nu se întâmplă oamenilor nevinovați. S-a îmbrăcat provocator, era beată, ce căuta noaptea singură, e și vina ei. Mie nu mi se poate întâmpla pentru că eu nu fac greșeli din astea. La fel și cu violența.”

Dubla măsură

Un alt utilizator povestește că avea „o cunoștință care lucra de 20 de ani în Germania. Când venea în România făcea numai prostii și intra în mentalitatea de român prost. Când se întorcea în Germania făcea pe ăla sfântul și emancipat. Diferența era că în Germania știa că nu-și permitea, așa că era cuminte. În România știa că nu există repercusiuni pentru astfel de comportamente deviante: hărțuia femei pe stradă, le jignea, crea probleme și divergențe între vecini. Mă bucur că băiatul din clip primește atenția asta pentru comportamentul lui deviant. Așa va învăța să se autoeduce și să se comporte adecvat în societate. E bine că acest caz e mediatizat, e pentru binele tuturor. Mama lui are dreptate că i-au fost tăiate rădăcinile din societate. Așa e și merită. El și-a făcut-o cu mâna lui.”

La rândul său, un alt user, spune că: „Se numește blame shifting și este practicat de oameni care nu-și pot asuma vinovăția, în general de oameni fără maturitate emoțională. Dacă se întâmplă des, e posibil să aibă trăsături narcisice”.

Altul completează: „Nu cred că e nimic românesc. Părinții, în general, au aceeași atitudine peste tot când vine vorba de odrasla lor. E greu de înțeles că de multe ori copilul de acasă e total diferit față de cel din societate, când e cu prietenii, la școală etc.” 

Altcineva spune că: „Astfel de părinți superprotectori, în negare, care nu ascultă o critică a comportamentului copilului și o iau drept insultă personală, cauzează multe probleme pe termen lung. În învățământ, replica «nu face copilul meu așa ceva» e clasică. Cred că profesorii respectivului ar avea multe de povestit.”

Propaganda și manipularea digitală

„Adevărul e că mulți sunt manipulați de propagandă online. Trebuie discutată și problema asta. Nu mai vorbim de anularea alegerilor din cauza manipulării pe TikTok, dar suntem atacați de mulți ani. Mă bucur că se întâmplă asta, cine știe, poate se trezește și statul și Uniunea să oprească atacul. Altfel o să avem tot mai mulți fasciști, cât să fie mulțumiți rușii”, atrage atenția un utilizator.

„Din ce se vede pe filmarea făcută de «exemplul de copil», se ia de un om de pe stradă care nu-i făcuse absolut nimic. Scenariul că i-ar fi zis ceva e irelevant. Orice i-ar fi zis, putea să ignore. Dar să dai cu pumnul într-un om la întâmplare și să îi spui să se ducă înapoi în țara lui mi se pare printre cele mai josnice comportamente. Și cel mai îngrijorător este că mama lui nu vede nicio problemă, ba chiar îl scuză cu diplome”, comentează altul.

Amintim că marți, spre seară, pe 26 august, un tânăr asiatic care lucrează ca livrator de mâncare a fost atacat de un necunoscut pe o stradă din București. În timp ce se afla pe scuter, livratorul a fost urmărit de un bărbat care, după ce a pornit filmarea pe telefonul mobil, s-a apropiat și l-a lovit cu pumnul în față, fără ca acesta să apuce să reacționeze.  Șocat, cetăţeanul nepalez l-a întrebat pe agresor de ce îl atacă. Răspunsul primit a fost unul cu tentă xenofobă: „Du-te înapoi în țara ta, asta e problema!”, a spus bărbatul, adăugând apoi „Pentru că ești un invadator!”.

Agresorul, care a filmat momentul atacului, s-a făcut remarcat pe reţelele de socializare unde, pe mai multe conturi, a promovat simboluri naziste şi a postat imagini cu el, având faţa acoperită cu măşti şi purtând arme albe.

După ce a fost oprit din agresiune de către un poliţist, Tudoran a cerut, în repetate rânduri să îşi sune mama.