Psihiatru, despre desfăşurarea de forţe de ordine la marşul LGBTQ: Arată cât de urâtă, homofobă şi stâlcită rămâne lumea în care trăim

Psihiatrul Gabriel Diaconu a comentat marşul Bucharest Pride organizat de comunitatea LGBTQ din România, spunând că această acţiune „nu este despre mândrie, nici ostentaţie, nici ideologie de gen”, ci „este despre durere, discriminare, ură, violenţă, marginalizare, ruşine, oprimare”.

„Pride nu este despre mândrie. Nici ostentaţie. Nici ideologie de gen. 

Pride este despre durere. Despre discriminare. Despre ură, violenţă, marginalizare, ruşine, oprimare.

Pride nu este despre gay.

Pride este despre mine, despre tine, despre majorităţi. Şi despre cum tăcerea majorităţii a scris destinul unor generaţii. Astfel încât, prin convingere şi credinţe, oameni au fost aruncaţi, rând pe rând, în categoria degeneraţilor, aberanţilor, devianţilor, perverşilor. 

Argumentele folosite au fost, şi rămân, serpentine. Îmi aduc aminte când m-am certat cu o profesoară de psihiatria copilului despre subiectul homosexualităţii în adolescenţă. Dânsa credea, ba şi preda, că poate fi “corectată” cu tratament. 

E îngrozitor ce au putut face, atât de mulţi oameni, atâţia ani, în numele adevărului lor.

Însăşi desfăşurarea de forţe, Politie şi Jandarmerie, ieri arată cât de urâtă, homofobă şi stâlcită rămâne lumea în care trăim. O lume în care meriţi orice vot, inclusiv LGBTQ, dar după aia te porţi de parcă eşti lup care urlă între lupi. Deşi nu te obliga nimeni. 

Vocea conştiinţei îţi spune că oricare dintre oamenii aceia ar putea fi fratele tău. Copilul tău. Ruda ta. Prietenul tău. Drept urmare şi dacă nu înţelegi, şi dacă mintea îţi dă semne de disconfort, poate vei înţelege,

Că nu este despre sex, nu este despre practici sexuale, este despre iubire, căutarea şi acceptarea identităţii, şi sentimentul familiei.

Bine, ar fi replicat profesoara de pseudo-pedo-psihiatrie, dar pedofilii? Dar zoofilii? Şi ei caută iubirea, dacă îi asculţi.

Fals.

Aşa cum populaţia straight are prădătorii ei sexuali, la fel şi comunitatea LGBTQ. Să fii prădător sexual e o boală în sine, distinctă de preferinţa ori identitatea sexuală, şi face victime în oricare comunităţi. Crima sexuală este despre putere şi anularea consimţământului, nu despre ceea ce iubeşti.

Dreptul la identitate sexuală este unul fundamental. Libertatea de expresie a identităţii cimentează minima Civilizaţie. Nimeni, absolut nimeni nu a contestat dreptul adepţilor familiei tradiţionale dreptul la expresie. Ei ocupă 90% din piaţa de mesaj şi conţinut şi totuşi declară că sunt înghesuiţi, ameninţati de “ideologii de gen” şi prozeliţii LGBTQ. 

Ani în care ar fi putut citi, s-ar fi putut educa, nu contează. Contează doar reflexele lor păgâne, rupte de context ori istorie, care-i văd încă apţi de furci şi topoare, nu cumva careva să le corupă minţile copiilor. 

Pride nu este despre gay. Este despre cum te poţi reprezenta în faţa agresorului. Poţi să te supui, poţi să te lupţi, sau poţi să te bucuri.

Sunt unii care freamătă când văd armele războiului, juisează când trec tancurile, lansatoarele de rachete, avioanele supersonice, deşi realizează poate că văd instrumentele morţii în faţa ochilor.

Aceiaşi oameni se cutremură dacă văd doi bărbaţi cum se sărută. 

Cam aici e compasul moral al umanităţii, chiar şi în prezent.

Poate că ziua când vom schimba direcţia ne va vedea mai buni, mai oneşti, mai puţin fixaţi pe falus şi mai mult pe idei şi valori pe care să le putem schimba între noi în pace.”, a scris psihiatrul Gabriel Diaconu pe pagina sa de Facebook.