Primele semne ale autismului la copii. Cum îţi dai seama că ceva nu este în regulă
0Atunci când copilul nu răspunde la nume sau la solicitările adultului, când nu se uită unde i se arată, nu poate să utilizeze cuvinte pentru a comunica sau are mişcări bizare ale mâinilor şi ale corpului, părinţii ar trebui să îl ducă la un control, recomandă psihologul Daniela Martinescu de la Asociaţia pentru Intervenţie Terapeutică în Autism (AITA).
Martinescu a explicat pentru "Adevărul" că un copil cu autism poate avea următoarele caracteristici: nu răspunde la nume sau la solicitarile adultului, decât atunci când “vrea” şi pare că nu aude sau nu înţelege ceea ce i se cere.
"Alte caracteristici ar fi că nu se uită unde i se arată şi nu se uită la adult dacă vrea ceva de la el. De asemenea, deşi poate tolera alţi copii în jurul său, şi chiar poate fi bucuros de prezenţa lor, nu interactionează efectiv cu copiii. De asemenea, un copil autist protestează în momentul în care i se cere ceva, în ciuda eforturilor adultului care insistă pentru primirea unui răspuns", a spus specialistul.
Ea mai exemplificat că un alt semn pe care ar trebui să-l urmărească părinţii este modul în care se joacă un copil.
"Jocul îi este marcat de un caracter stereotip, adică foloseşte obiectele sau jucăriile în acelasi fel mereu. Spre exemplu: le închide sau le deschide, bate cu obiectele în anumite locuri, le învârte sau nu este atras de jucării, ci mai degrabă de sticle goale, sfori, pungi. De asemenea, nu foloseşte obiectele în scopul lor uzual, în schimb le linge, le scutură, plimbă sticle pe care le umple şi le goleşte", a exemplificat psihologul.
Un alt lucru pe care îl pot observa părinţii sunt tulburări senzoriale manifestate uneori prin nevoia de a atinge orice, de a linge, de a pipăi, iar alte ori prin refuzul de a intra în contact cu anumite texturi, de a gusta anumite alimente. Copilul poate avea comportamente stereotipe: înşiră şi aliniază obiecte, se învarte ori flutură mâinile sau obiecte mici. Un copil autist poate prezenta probleme de alimentaţie şi poate avea probleme cu somnul.
În ceea ce priveşte comunicarea, el nu doreşte sau nu poate să folosească cuvinte cu sens de comunicare, merge pe vârfuri, ori are mişcări bizare are mâinilor şi ale corpului şi repetă la nesfârşit sunete, cuvinte, reclame tv, a mai exemplificat Daniela Martinescu.
Tratamentul pentru autism trebuie să înceapă cât mai devreme posibil
Ea insistă ca părinţii să viziteze un specialist imediat ce observă aceste comportamente fiindcă terapia pentru autism trebuie să înceapă cât mai devreme posibil ca micuţul care suferă de autism să aibă şanse cât mai mari de recuperare.
"Copilul cu autism introdus într-un program de terapie intensiv, înaintea vârstei de trei ani, are şanse foarte mari să recupereze întarzierile în dezvoltare şi să îşi formeze abilităţi şi comportamente adecvate social. Terapia care şi-a dovedit eficacitatea în recuperarea copiilor cu autism este terapia comportamentală aplicată - ABA. Cercetările au arătat că până la 49% dintre copiii incluşi în programe de intervenţie timpurii şi intensive (între 15 şi 40 de ore săptămânal) ajung să fie independenţi şi să facă progrese astfel încât comportamentele autiste să devină puţin sesizabile", a spus Martinescu.
Ea a mai spus că, potrivit literaturii de specialitate, un procent de 47% dintre copiii care sunt introduşi într-un sistem de terapie profesionist şi eficient, recuperează dificultaţile cu care se confruntă şi ajung să fie independenţi. "La noi, în fiecare an, copiii “recuperaţi” pleacă la gradiniţă şi la şcoală. Ceilalţi 53% dintre copii înregistrează progrese semnificative, mai mari sau mai mici, în funcţie de gravitatea diagnosticului, intensitatea autostimulărilor, numărul de ore lucrate la centru şi acasă şi vârsta la care au intrat în program. Aceşti copii pot învăţa să îşi comunice nevoile, învaţă deprinderi de autoservire şi învaţă anumite cunoştinţe", a spus psihologul.
Din păcate, părinţii trebuie să suporte cheltuielile terapiei, care se ridică de la 2.000 de lei în sus, pe lună, iar susţinerea din partea statului este foarte mică în acest sens. Practic, statul român oferă un singur ajutor pentru aceşti copii – certificatul de handicap, ceea ce înseamnă că unul dintre părinţi devine însoţitorul permanent al copilului şi primeşte o indemnizaţie ce nu depăşeşte 700 de lei pe lună.
La centre precum AITA, terapeuţii încearcă să ofere tot sprijinul pentru părinţii care nu îşi permit costurile foarte mari ale terapiei, însă centrele acestea nu sunt la fel de bine sponsorizate ca în străinătate. Tocmai de aceea, în fiecare an, ei apelează la potenţiali sponsori, dar şi la oamenii simpli, care pot dona 2% din impozitul pe veniturile obţinute în anul anterior către o entitate nonprofit.
REPORTAJ Autismul, tulburarea copiilor tăcuţi
Semne ale autismului, descoperite la nou-născuţii de două luni