Foto Povestea marinarului care alege să-și petreacă zilele libere curățând Bucureștiul de stickere și graffiti

Iulian Carp are 32 de ani, e marinar și tată, dar și voluntar pe străzile Bucureștiului. În zilele libere își ia echipamentul și curăță indicatoare, panouri și stații de autobuz acoperite de stickere și graffiti, transformând rutina personală într-un proiect numit „Oraș Curat“. 

Ceasul arată că e 12:30. E ora prânzului în București, iar în centru, pe strada Ion Brezoianu, mașinile înaintează cu greu, semn că traficul și-a intrat în ritm. La o aruncătură de băț de Sala Palatului, orașul pare grăbit, dar și blocat în propria lui agitație. Ce se află pe trotuar e plin de urme: stickere pe semnele de circulație, fațade cu graffiti vechi, afișe rupte în stațiile de autobuz, lipite strat peste strat, până n-a mai rămas decât hârtie scorojită.

La colțul unei clădiri se zărește un bărbat în tricou verde neon, cu mască, genul care ar fi purtată de o persoană care lucrează cu substanțe periculoase, ochelari de protecție și mănuși portocalii. Stă lângă un panou de distribuție electrică, acoperit din cap până-n picioare cu taguri – semnături stilizate, trasate rapid cu spray colorat, una peste alta. Are o geantă mare de echipament din care iese vârful unei sticle, o scară sprijinită de un gard și două trepiede. Se vede că e live. Trecătorii o iau prin spatele lui. Unii se uită, fără să încetinească. Alții poate l-au mai văzut, cel mai probabil pe TikTok, unde e urmărit de aproape 30.000 de oameni. El își continuă treaba. Se numește Iulian Carp, are 32 de ani, e marinar și, de câțiva ani, vine singur pe străzile Bucureștiului să șteargă urmele pe care nimeni altcineva nu pare să le mai observe. Mai exact, curăță indicatoare, panouri și stații de autobuz acoperite de stickere și graffiti.

Cum a început să vadă orașul altfel

„Am zis că nu o să vin vreodată în București, pentru că este mult prea aglomerat, mult prea multă agitație“. Așa descrie Iulian prima impresie pe care a avut-o despre Capitală, când era mai mic. Orașul îi părea obositor chiar și de la distanță, un loc în care totul se mișcă prea repede și fără pauze.

Este din Galați și a absolvit Academia Navală la Constanța. După terminarea studiilor a început să lucreze ca marinar și, în timp, a ajuns să-și împartă viața între perioade lungi pe mare și întoarceri scurte acasă. În 2018 s-a stabilit în București, unde l-a prins și pandemia. Spune că, atunci când s-a mutat, nu s-a gândit la cât de murdar e orașul. „Știam că ăsta-i Bucureștiul, asta-i Capitala. Mi-am zis că nu știu ce se poate face sau dacă asta ține neapărat de mine“. A luat orașul așa cum e, fără să caute explicații sau soluții. „Fiind jumătate din timp plecat de acasă, doar cu patru-cinci persoane în jurul tău, cum este la muncă, uneori simți nevoia să trăiești în acea agitație, ca să compenseze oarecum pentru liniștea acelor perioade“. E una dintre observațiile care explică, într-un fel, de ce un oraș perceput cândva ca prea intens devine, mai târziu, o alegere acceptată.

Odată cu trecerea timpului, însă, felul în care se raporta la București s-a schimbat. Nu brusc, ci prin acumulări. Locurile prin care trecea zilnic au început să-i atragă atenția în alt mod. Semnele de circulație acoperite cu stickere, zidurile pline de graffiti, stațiile murdare. Dintr-un punct încolo, toate acestea nu mai erau doar parte din peisaj. „Cu timpul m-am gândit că, totuși, pot găsi o cale ca atât eu să fac ceva, dar și să îi inspir pe ceilalți – și de ce nu, de rușine, și autoritățile să facă ceva“. 

Totul a început cu un indicator murdar

În 2022, Iulian a pornit ceea ce avea să devină proiectul „Oraș Curat“. Își amintește exact momentul: ieșise din blocul din Militari unde locuia și, la doar câțiva metri, a văzut un indicator acoperit de stickere. „Am ieșit din bloc, am făcut cinci metri la dreapta și era un indicator murdar. Încă zece metri, încă un indicator murdar“. În apropiere era un gang frecventat de oameni cu „diferite vicii“, unde găsea adesea seringi. Pereții erau plini de taguri. Ideea de a face curat i-a venit rapid. „Am zis să fac ceva în legătură cu asta. Și a fost destul de simplu“. 

A cheltuit undeva la cel mult 300 de lei pe var, găsind o nuanță apropiată de cea a zidului, a mai luat și un trafalet de aproximativ 50 de lei, o găleată, apoi a început să acopere urmele. A lucrat singur, cu materialele luate, după principiul teoriei ferestrelor sparte: dacă spațiul e curat, scade și tentația de a-l vandaliza. „După ce am curățat și am văruit, acel gang s-a păstrat curat o perioadă destul de lungă de timp. Până când au mai dat câteva persoane niște taguri. Având vopsea rămasă, le-am acoperit și pe acelea și cred că cel puțin un an s-a păstrat curat acolo“. 

Între timp s-a mutat, iar locul acela a revenit la starea inițială. „Deși eu plănuiesc să inspir comunitatea și pe cei din jurul meu, este totuși un grad destul de ridicat de comoditate din partea lor“. Prima ieșire a arătat că munca poate avea efect. Chiar dacă unele locuri se murdăresc la loc, a descoperit că o intervenție punctuală poate schimba felul în care arată un colț de oraș – măcar pentru o vreme.

Trusa unui voluntar urban

La început, Iulian a plecat la treabă cu lucruri simple: un borcan în care turna soluția de curățare, o pensulă, o rolă de prosoape, o mască obișnuită și un răzuitor de sticlă. „Singurul lucru care a rămas din tot echipamentul inițial este răzuitorul de sticlă“. Între timp, și-a extins trusa. Cumpără soluția „la bidon de 12 litri, la nivel mai industrial“, folosește pulverizatoare rezistente la solvenți și poartă mereu o mască pentru vapori, ochelari de protecție și mănuși. Și-a luat și o scară... „pentru că e greu să ajungi uneori mai sus. Pentru vandali este mai ușor să se cațere pe stâlp fără să-i vadă nimeni. Pentru mine, să mă agăț de un indicator și să-l și curăț în același timp nu e cea mai bună soluție“. Achiziția inițială a ajuns la aproximativ 500 de lei: soluție de curățenie, pulverizator, prosoape de hârtie, șervețele umede, echipamente de protecție și geanta în care cară totul. „Singurul consumabil, în adevăratul sens al cuvântului, este soluția, și poate ar mai fi și șervețelele. Într-o zi foarte productivă folosesc undeva la un litru de soluție pentru aproximativ zece indicatoare“. 

Într-o zi „de lucru“ poate curăța în patru-cinci ore în jur de 10-12 indicatoare. Dacă dă peste o stație de autobuz acoperită cu vopsea veche, munca se poate întinde și la o oră pentru nici un metru pătrat. Zilele de curățenie le alege după un criteriu simplu: când bunicii pot sta cu fetița lui. Când iese la treabă, preferă metroul, dar uneori ia mașina și caută un loc de parcare. „M-am învârtit jumătate de oră după un loc de parcare și, în timp ce caut, mă și uit după locuri, având în vedere că traficul din București, în centru, se mișcă cu viteze foarte mici“. 

Oamenii privesc. Uneori întreabă, rar intervin

Pe stradă, reacțiile trecătorilor variază de la o simplă privire la câteva cuvinte scurte. „Sincer, nu prea sunt atent la reacțiile lor, doar atunci când mă mai întreabă cineva. De obicei e vorba de persoanele în vârstă, care mă întreabă dacă sunt de la primărie sau de la vreo instituție, autoritate publică“, spune râzând Iulian. Unii se miră că cineva își folosește orele libere pentru a curăța orașul. „Ei sunt uimiți că cineva face asta și, pe de o parte, sunt și descurajatori, spunându-mi că degeaba fac curat, pentru că oricum se murdărește la loc“. Alții îl identifică de pe internet. „În general, se mai întâmplă să mă mai recunoască lumea de pe TikTok, de pe Facebook, de pe YouTube. Atunci vin la mine și mă felicită pentru activitate și îmi spun cât de mult apreciază ceea ce fac. Dar nu sunt foarte multe cazuri“. 

Pe TikTok, Iulian transmite live din timpul intervențiilor. Acolo este urmărit de aproape 30.000 de oameni, iar videoclipurile sale au strâns 1,2 milioane de aprecieri. Platformele au devenit un mijloc de a arăta ce face, dar și de a răspândi ideea mai departe. „Mi s-a întâmplat să-mi mai scrie lumea. Sunt puține cazuri, nu o să exagerez să arunc numere exorbitante, dar sunt cazuri de persoane care mi-au scris și m-au întrebat ce soluții folosesc, mi-au scris în privat, pentru că își doresc și ei să facă asta“. 

Au apărut mesaje și din partea unor angajați ai instituțiilor publice, curioși ce soluții folosește. „Cred că rolul este de a propaga mesajul mai departe, de a le spune oamenilor că «ok, este treaba autorităților publice, dar asta nu înseamnă că trebuie să așteptăm de fiecare dată ca ei să facă». Este ideal să o facem în limitele legale și este nevoie de o atitudine mai pozitivă“. 

Comentariile din online sunt amestecate. Unii cer pedepse pentru cei care vandalizează, dar Iulian vede și o altă parte. „Da, aceștia trebuie prinși și pedepsiți, dar uneori cred că se exagerează și trebuie înțeles și faptul că unii dintre ei nu au un loc unde să se exprime și poate trebuie făcut ceva și în legătură cu asta“. 

Ce înseamnă o zi bună

Pentru Iulian, adevărata motivație sunt micile schimbări pe care le vede în jur, iar aplauzele trec pe plan secundar. A observat că, în zonele frecventate, autoritățile au început să ia atitudine. Acțiunile lui nu reprezintă o transformare uriașă, spune el, ci un început care poate încuraja alți oameni să intervină și să facă orașul mai îngrijit.

Când se gândește la viitor, preferă implicările punctuale în locul unui proiect cu zeci de voluntari. A organizat câteva evenimente, dar acestea aduc costuri pe care, până acum, le-a acoperit singur. În plus, lucrează cu substanțe care nu sunt dintre cele mai prietenoase, iar la grupuri mari oamenii nu sunt mereu atenți la instructaj.

De aceea, preferă să-i învețe individual pe cei care vor să încerce, cu condiția să lucreze asumat și cu grijă față de trecători. Printre amintirile care i-au rămas, una se distinge: în 2022, la stația de autobuz de la Universitate, o tânără s-a oprit, i-a spus cât de mult îi apreciază munca și l-a îmbrățișat. Pentru Iulian, gestul a contat mai ales prin gândul din spatele lui – dovada că cineva înțelege și susține efortul.

El speră ca exemplul său să fie un imbold pentru alții. Crede că trei-patru vecini pot strânge, într-un weekend, două găleți de var și câțiva trafaleți, acoperind urmele lăsate de vandali și, în același timp, întărind comunitatea. Își dorește ca autoritățile să continue să repare ce a fost afectat și, totodată, să susțină spații culturale pentru artiști – astfel încât intervențiile de artă urbană să devină tot mai frecvente – precum cele din Pasajul Lujerului, care a fost redeschis ca spațiu cultural în cadrul festivalului Streetwise, unde peste 120 de artiști au pictat în jur de 2.000 de metri pătrați de murale live.