Obiceiul Suratelor, legământul pe viață, de Rusalii, care unește fetele. „Dați surate pân' la moarte?”

Printre obiceiurile practicate în lumea satului în Duminica Rusaliilor se numără și cel al Suratelor, un legământ pe viață prin care fetele sunt considerate unite precum surorile.

I se mai spune și Prinsul Suratelor.

„Este obiceiul ca în această zi băieții sau fetele să prindă un văr, surată sau verișoară. Copiii își fac sau își dau cu străchini, flăcăii și fetele – cu farfurii sau căni de porțelan. În farfurie sau în strachină se pun flori de grădină, puțină apă și alte lucruri, precum: pâine, colivă, păsat, colarezi (orez ori făină cu lapte), ouă, caș dulce, cozonaci, turte dulci, fragi și o lumânare”, arată cercetătorul etnografic argeșean Sorin Mazilescu, care citează consemnările renumitului folclorist Tudor Pamfile.

Pentru suratele vechi

Ritualul e simplu: farfuria sau strachina, odată pregătită astfel, se tămâie. Cu acest blid, fata merge la surata sau la verișoara ei, îi spune „bună ziua, surată“, iar surata îi răspunde tot cu „bună ziua“, consemna folcloristul:

„Cea dintâi aprinde lumânarea și zice:

– Ține, să-mi fie mie pe lumea ailaltă!

– Bodaproste! Ține și tu p-asta, să-mi fie mie. Și-i dă și aceasta blid.

Pentru viitoarele surate

Dacă cele două fete nu sunt surate vechi, ci abia acum se prind, ritualul e altul.

„Trebuie ca, mai întâi, să taie câte o cracă de măr dulce cu care să meargă la fântână/puț, împreună cu un flăcău. Acolo una se așează într-o parte și cealaltă în fața ei. Flăcăul le întreabă și ele răspund de câte trei ori:

– Dați surate pân' la moarte?

– Dăm surate pân' la moarte!

și:

– De azi înainte sunteți surori?

– Suntem!

și, în sfârșit:

– De azi înainte să știți: nu vă mai ziceți pe nume, ci surate.

Apoi le dă în mână crăcana de măr dulce și, apucând una de o ramură și alta de cealaltă, trag s-o spintece. De aci înainte sunt surate”, explica Tudor Pamfile.