Fructele de mare sunt de post sau nu? Ce spun preoții și ce spune tradiția

În fiecare perioadă de post, una dintre cele mai frecvente întrebări este dacă fructele de mare, astăzi un produs accesibil, sunt de post sau nu. Răspunsul ține cont de mai multe aspecte.

Postul Paștelui este cel mai lung și mai greu dintre perioadele de post din tradiția ortodoxă, iar credincioșii care pornesc pe acest drum știu că trebuie să respecte nu doar simple reguli alimentare, ci și sensul duhovnicesc al postului.

Fructele de mare în post. Ce spune Biserica Ortodoxă

În tradiția Bisericii Ortodoxe Române, postul presupune în primul rând abținerea de la produse de origine animală: carne, lactate și ouă. Acesta este principiul de bază prezent în îndrumările pastorale și în tradiție. Postirea, pe de altă parte, are mai multe trepte, în mânăstiri, de exemplu, fiind ținut un post mult mai aspru decât în casele mirenilor.

Când vine vorba de fructele de mare - precum creveții, midiile, calamarii, caracatița etc. -, alimente permise în post în alte tradiții, discuția se poartă diferit.  

Părintele Gabriel Cazacu, preot la Mânăstirea Cașin din București, a explicat pentru „Adevărul” când pot fi considerate astfel de alimente „de post”.

„La Sfântul Munte Athos există această rânduială prin care în anumite zile se dă dezlegare la aceste fructe de mare. Dar această dezlegare este legată de faptul că ei trăiesc - și nu doar acolo, și în alte zone ale lumii - unde nu există agricultură, unde nu există această bogăție de legume și de fructe cu care noi suntem binecuvântați în România. Așadar, din princini binecuvântate, acestea sunt exceptate și sunt considerate a fi o hrană binecuvântată. Pentru că sunt țări sărace, sunt țări care nu se bucură de această bogăție a pământului cu care noi suntem, iată, binecuvântați în România”, a arătat părintele Cazacu.

Omul modern caută să găsească soluții pentru a respecta regulile stabilite prin tradiție, însă în această căutare pierde din vedere faptul că  simplitatea este cel mai bun răspuns, subliniază preotul. 

„Postul simplu, așa cum l-am moștenit de la moșii și strămoșii noștri, este cel care se face cu roade ale pământului. Cu fasole, cu cartofi, cu ceapă, cu zacusca pe care o facem noi în gospodării toamna, această pregătire de la o generație la alta care ne ajută pe noi să nu ne gândim toată ziua doar la nevoile stomacului”, a adăugat părintele.

Postul înseamnă însă cu mult mai mult decât ceea ce mâncăm. „Înseamnă ceea ce facem, ceea ce gândim în post, cum ne iertăm unii pe alții, cum nu mușcăm din aproapele nostru în această perioadă. Cum ne împăcăm, cum ne cerem iertare dacă am greșit cuiva. Nu e doar despre mâncare”, a mai arătat preotul Gabriel Cazacu.

O dietă doar cu alimente de origine non-animală rămâne o dietă, pe care, spre exemplu, vegetarienii o respectă 12 luni din an, însă acest lucru nu înseamnă că postesc. 

„Postul se adresează sufletului, pentru că aduce în echilibru nevoile sufletului cu cele ale trupului”, a mai subliniat părintele. 

Atunci când avem nelămuriri legate de diverse aspecte privind respectarea postului răspunsurile ar trebui să le căutăm la  duhovnicul nostru, ne mai îndrumă preotul Gabriel Cazacu. 

„Noi în această perioadă de post trebuie să ne spovedim, să ne împărtășim. Toate aceste binecuvântări, chiar și cele legate de seafood, le luăm de la duhovnicul nostru. Noi trebuie să avem un dialog. Fiecare dintre noi, fiecare familie, fiecare credincios, trebuie să aibă un duhovnic. Și duhovnicul acesta ne învață. Sunt și persoane exceptate de la post. Persoanele cu boli cronice, doamnele însărcinate, copiii care sunt în creștere, cei care sunt în spitale. Deci există, iată, această variație pe care părinții duhovnici o stabilesc în funcție și de diagnosticul medical pe care îl are un credincios, care în paralel este și pacient”, a mai precizat preotul.

De ce creveții și midiile sunt considerate „de post" în unele tradiții

Încadrarea fructelor de mare în categoria alimentelor de post vine din tradiția bizantină, baza regulilor de post din Ortodoxie. Potrivit acesteia, alimentele sunt împărțite nu doar după origine, ci și după caracteristicile biologice percepute în mod tradițional, astfel că animalele terestre și păsările sunt interzise, peștele este permis doar în zilele cu dezlegare, iar viețuitoarele marine fără sânge cald sunt considerate de post.

În România, în schimb, nu există această tradiție, obiceiurile moștenite spunând că mâncăm în post numai ceea ce ne oferă pământul, adică „roadele pământului”.

Ce poți mânca de post în Săptămâna Mare

Săptămâna Mare este cea mai strictă perioadă de post din an, fiind și cea mai veche perioadă de post din istoria Bisericii. În această săptămână, în care se rememorează minunile și faptele neobișnuite ale Mântuitorului, regulile sunt mai aspre, iar accentul cade pe simplitate și sobrietate.

În primele trei zile – luni, marți și miercuri - se postește aspru, post negru pentru cei care îl pot susține din punct de vedere al sănătății sau ajunare, seara fiind permise pâine și apă sau legume fierte fără ulei. Și în ziua de joi postul este aspru. Se mănâncă o dată pe zi, seara, uscat sau mâncare cu ulei.

Vinerea Mare este cea mai aspră zi din post. Se postește fără apă și mâncare până la apusul soarelui. În ultima zi din post, Sâmbăta Mare, se mănâncă de asemenea o dată pe zi, seara,  pregătindu-se masa pentru Înviere.

Duminică este prima zi în care sunt permise alimente de dulce, după postul lung.

Alimentele permise în mod obișnuit în post sunt: legume și fructe, cereale și pâine, leguminoase – fasole, linte, năut etc., semințe și nuci.