Femeile se căsătoresc cu bărbați care seamănă cu tatăl. Motivele incredibile pentru această alegere explicate de specialiști
0Un soț ca tata. Studiile arată că femeile se căsătoresc, de obicei, cu partenerii care seamănă cu tatăl, din punct de vedere al temperamentului și al comportamentului. Alegerea este involuntară și ține de bagajul emoțional înmagazinat în primii trei ani de viață.
Studiile făcute de specialiști precum Tamas Bereczkei de la Universitatea din Pécs, Ungaria sau Glenn Weisfeld, de la Wayne State University, Detroit, Statele Unite, indică faptul că femeile preferă să se căsătorească cu parteneri care seamănă cu propriul tată și au un tablou genetic cât mai asemănător cu al său. Evident, alegerea nu este rațională, ci ține mai mult de subconștient și de ceea ce a trăit emoțional, alături de părintele său, în primii trei ani de viață.
Socrul și ginerele seamănă ca două picături de apă
Specialiștii arată că de multe ori socrul își dă seama că se împacă foarte bine cu ginerele. Au aceleași pasiuni, preocupări și trăsături morale și emoționale. Nu este o întâmplare, mai ales dacă tatăl a fost persoana percepută de fiică ca cea mai apropiată din punct de vedere afectiv. Dacă tatăl i-a oferit căldura necesară în copilărie și au dezvoltat o apropiere deosebită, cu siguranță, soțul va semăna cu părintele. „O descoperire neașteptată a fost aceea că tații care sunt percepuți de fiicele lor, ca cei care le-au oferit cel mai călduros suport emoțional, sunt cei mai asemănători cu ginerii”, spune Weisfeld pentru newscientist.com.
Apropierea emoțională dintre fiică și tată nu este însă o condiție exclusivă. Din păcate, sunt destule femei care, involuntar aleg bărbați la fel de abuzivi sau vicioși ca tatăl. „Copilul absorade ca o sugativă tot ce vede în mediul familial. Acesta este bagajul cu care pleacă în viață. De aceea noi și atragem ca parteneri în viață persoanele care ne sunt familiare, cunoscute. Este ceva cunoscut din propria familie, de la mama sau de la tata. Ăla este mediul în care ne-am născut”, spune și Felicia Mihai, specialist în asistență socială.
Mirosul și structura genetică parte din mecanismul atracției
Pe lângă faptul că inconștient femeile se căsătoresc, în mare parte, cu parteneri care reprezintă de fapt imaginea tatălui, există și un mecanism involuntar de atracție genetică. Alegerea partenerului după imaginea tatălui, poartă numele de ”amprentă sexuală”, spune Tamas Bereczkei, iar părintele este de fapt un șablon pe baza căruia este căutat partenerul ideal. În plus, femeile caută partenerii care să fie cât mai asemănători genetic. Evident, la nivel de subconștient. „Par să fie un avantaj pentru animale, selectarea unui partener similar, din punct de vedere genetic.(...) O posibilitate ar fi ca în același fem să fie reținute o serie de combinații genetice similare ambilor părinți”, precizează Glenn Weisfeld pentru ”New Scientist„.
La nivel subliminal mirosul specific, insesizabil în mod conștient, al partenerului poate determina alegerea acestuia de către femeie. În cazul relațiilor toxice, în care partenerul împărtășește tarele și viciile tatălui partenerei, repetând un cerc vicios al traumei, specialiștii spun că ”tradiția„ alegerilor greșite poate fi întreruptă prin terapie.
„Putem scăpa. Acolo unde este traumă și suferință, acolo este și vindecare. Se poate printr-un demers terapeutic. Este foarte important să vină de la sine. Dacă aceea persoană merge forțată de familie, de împrejurări, nu are același impact. Se face totul prin demers terapeutic ghidat de un specialist care să te susțină și să te conțină emoțional, așa cum nu a făcut-o mama sau tata în primii ani de viață. Mergi cu el prin adâncul sufletului, și este cumplit de dureros acest demers. Dar fără să ajungi acolo, fără să-ți reconstruiești o poveste cu sens față de ceea ce se-a întâmplat cu tine, nu ai cum să ieși la lumină.”, spune Felicia Mihai.