Drept la replică: Antropologul Vintilă Mihăilescu răspunde acuzaţiilor aduse de Alina Mungiu-Pippidi
0Antropologul şi profesorul universitar, Vintilă Mihăilescu, a răspuns, printr-un drept la replică remis ziarului „Adevărul“, cu privire la acuzaţiile făcute de Alina Mungiu-Pippidi, politolog şi iniţiatorul platformei civice „România Curată“.
Alina Mungiu-Pippidi a publicat pe blogul România Curată de pe adevarul.ro un text intitulat: „Lovitura de pedeapsă“, despre rezultatele alegerilor locale din 5 iunie şi consecinţele atât la nivelul partidelor implicate, cât şi al societăţii civile. În cadrul textului, se regăseşte şi o trimitere directă la Vintilă Mihăilescu. Redăm paragraful:
E momentul să facem partidul oamenilor oneşti, care s-au săturat de pile şi relaţii, de schimbul de favoruri, de mediocritatea amorală care mai nou are şi predicatori (promotorul cel mai notabil e Vintilă Mihăilescu, care se plânge că a pierdut un concurs la Muzeul Satului, dar era, nu mai departe de începutul acestui an, şeful comisiei de concurs de la SNSPA care se pregătea să le titularizeze pe nevestele de la Academia de Informaţii, noroc că au protestat tinerii)
Antropologul Vintilă Mihăilescu a trimis un drept la replică pe care-l publicăm întegral:
Stimată Doamnă,
Pe vremea mea, era un banc, de mare actualitate şi astăzi, care suna aşa: „Un ascultator ne întreabă: Este adevărat că Ivan Ivanovici a primit cadou o Volgă. Radio Erevan răspunde: Este adevărat! Doar că nu era Volga, ci bicicletă, şi nu i s-a dat, ci i s-a furat“. Cam aşa şi cu dumneavoastră. Este adevărat că am fost preşedintele unei comisii de concurs la SNSPA, dar nu am promovat angajararea, ci anularea concursului – cu consecinţele de rigoare; este adevărat, despre un muzeu a fost vorba, dar nu Muzeul Satului, ci Muzeul Ţăranului; şi este adevărat că am candidat la postul de manager, dar nu m-am plâns, ci am fost deplâns – nu eu personal, ci situaţia creată (eu doar am dat ministerul în judecată pentru o chestiune strict de legalitate).
În rest, aveţi perfectă dreptate, la fel ca întotdeauna... În plus, venită din partea dumneavoastră, ridicarea la rangul de „promotorul cel mai notabil“ al mediocrităţii corupte din ţara noastră chiar îmi face plăcere...
Pentru referinţe (deşi o personalitate ca dumneavoastră nu trebuie să se informeze ca să ştie!), vă recomand să-i întrebaţi totuşi şi pe „tineri“ (cei de la facultate, cei de la muzeu etc.); şi, pentru că tot îl invocaţi pe „fratele“ şi mă treceţi în tabăra detractorilor săi, întrebaţi-l şi dânsul. S-ar putea să aveţi surprize...