Drama copilei care și-a văzut tatăl ucis de soldații Armatei Roșii: „Blestemații au băut câteva butoaie de vin în marșul lor către Berlin“

În anul 1944, abia ieșită dintr-o copilărie de basm, Anastasia Iorgulescu a fost martora asasinării tatălui ei, moșier important în perioada interbelică, de către soldații Armatei Roșii, în curtea casei din Cernica.

Anastasia Iorgulescu s-a născut la 1 ianuarie 1933 în apropierea Bucureștiului, la Cernica, într-o familie înstărită, și a murit la 12 februarie 2023.

Tatăl său, Tudor Alecu, era un comerciant prosper, deținea un magazin universal, la Cernica, dar și un restaurant cochet, în centrul Bucureștiului.

„Copilăria mea a fost un basm, un vis luminos de care îmi amintesc cu nostalgie. Trăiam într-o casă superbă ale cărei porți erau larg deschise, întotdeauna, atât pentru protipendada epocii, cât și pentru țăranii sărmani, încălțați cu opinci, pe care tatăl meu i-a ajutat în nenumărate rânduri. Deși exista o diferență de 25 de ani între ei, am avut niște părinți excepționali, de o moralitate desăvârșită, care au știut să ne educe în spiritul iubirii de țară, de Rege și de Dumnezeu. Mama – Alexandrina – era o naționalistă înfocată și, deoarece vremurile erau tulburi, tata obișnuia să o povățuiască, cu vocea lui blajină: «Nu îți mai bate capul, scumpa mea. Politica nu este pentru femei»“, a povestit Anastasia Iorgulescu într-un interviu pentru publicația „Podul“, semnat de Răzvan Gheorghe.

Calvarul familiei sale a început în anul 1944, când a fost martora unei scene îngrozitoare: „Tatăl meu a fost omorât fără milă, chiar în curtea casei de la Cernica, de câțiva bravi ostași ai glorioasei Armate Roșii, care, în marșul lor către Berlin, au năvălit peste noi cu scopul tâlhăriei. Blestemații ne-au amenințat cu mitralierele, au băut câteva butoaie de vin și, după ce s-au îmbătat zdravăn, ne-au confiscat caii – aveam vreo cinci armăsari splendizi, de curse, dar și unii de tracțiune, pe care-i foloseam la trăsură“.

La doar 25 de ani, ea a fost arestată pentru că făcea partea dintr-o organizație anticomunistă condusă de Ion Lugoșianu, care a fost condamnat la moarte și executat la Jilava în decembrie 1958. Prin sentința  nr. 530/1958 a fost condamnată la muncă silnică pe viață pentru „favorizarea infracțiunii“. Încarcerată la Jilava și la Miercurea Ciuc, a fost eliberată în 14 aprilie 1964, în baza Decretului de grațiere nr. 176/1964.

„Toată familia a fost distrusă“

„Toată familia noastră a fost distrusă. Adică, tata a murit când au venit ruşii; mama a murit în lipsa mea, la trei ani după ce m-au arestat. Am fost daţi afară din casă cu ce era pe noi. Mama și sora meau au trebuit să plece la Braşov ca să li se uite urma, pentru că şi mama a fost reţinută două zile şi două nopţi, după arestarea mea. Așa că a plecat cu sora mea împreună, le-a dat drumul şi au plecat. Aşa că toţi am avut de suferit. Ni s-a luat tot, absolut tot“, a povestit ea într-un interviu luat de Almira Enuță, în 1996, pentru Arhiva de Istorie Orală  a Memorialului Victimelor Comunismului.

Anchetată de torționarul Enoiu

„Am fost interogată de zece anchetatori, unul intra, altul ieşea; eu mi-am menţinut aceeaşi declaraţie. Şi îmi amintesc perfect că, la un moment dat, a intrat şeful anchetelor, care se numea Enoiu, căpitanul Enoiu… Şi a întrebat: „Ce face asta, domne? Ce declară?” Şi ceilalți au spus că eu îmi menţin aceeaşi declaraţie. El, convins că spun adevărul și pentru că în seara aia era un meci de fotbol, le-a spus: „Haideţi la meci şi daţi-i drumul acasă!” După o zi şi-o noapte de anchetă. Când am venit acasă, nu vă spun ce emoţii aveam.

Şi, după 10 zile, timp în care timp am fost urmărită pas cu pas, am fost din nou arestată. Am fost din nou arestată. Eu lucram la policlinica unde mai lucrasem și înainte ca asistentă. Medicul şef de-acolo, doctorul Ignătescu, îmi zice: „Eu te-am ales pe tine cu jumat’ de normă la Fizioterapie şi ai să lucrezi aici foarte bine şi mai câştigi un ban. Că ştiu cum este când eşti tânăr”, El ştia situaţia în care eram. Şi m-au arestat exact de-acolo, de la policlinică. Acolo eram când m-a arestat. Şi m-a luat direct în pumni; urcată în maşină, într-un jeep din ăsta. A zis: „A, m-ai dus 10 zile. În viaţa mea, de când sunt eu securist nu m-a dus… n-a reuşit nimeni să mă… să mă ducă. M-ai dus tu. Ei, pentru asta o s-o capeţi! Scot eu untu’ din tine!” Şi mi-a tras doi pumni, în maşină fiind. Şi dup-aia m-a dus la… la Uranus, unde am fost anchetată o lună şi jumătate…“, a povestit Anastasia Iorgulescu.