Dacia 2000, mașina de top rezervată elitei comuniste. Decizia lui Ceaușescu după performanța rușinoasă a Daciei 1310

Cel mai dotat model Dacia din perioada comunismului a fost Dacia 2000, mașină creată pentru elita Partidului Comunist la ordinul lui Ceaușescu. Autoturismul avea computer de bord și pilot automat. Decizia a fost luată după o vizită în care Ceaușescu a cheamat elicopterul pentru a ajunge la timp.

O vizită oficială la Scornicești, în care Dacia 1310 folosită de instituțiile publice și-a demonstrat limitele și Ceaușescu a fost nevoit să cheme elicopterul pentru a ajunge la timp,  l-a făcut pe dictatorul comunist să comande o mașină mai performantă, care să nu-l facă de rușine atunci când mergea în vizite oficiale cu autoturismul în țară.

Astfel a luat naștere Dacia 2.000. A fost produsă în serie limitată între 1979 și 1982 exclusiv doar pentru elita comunistă. A fost una dintre preferatele lui Ceaușescu. Era practic o mașină asamblată în România din piese aduse din Franța, sursa de inspirație fiind Renault 20 TS. De fapt, mașina era un Renault 20 TS asamblat în Romania sub numele de Dacia 2000, tehnologia fiind specifica modelelor Renault de la acea vreme.

Dacia 2000 era disponibilă doar în două culori: negru sau albastru închis. Pe lângă viteză care ajungea la 175 km/h - peste Daciile 1310 folosite anterior de Ceaușescu, care prindeau un maximum de 120 km/h - Dacia 2000 avea dotări care au ajuns în dotarea de serie a mărcii românești mulți ani după ce a încetat producția acestei „regine” a flotei nomenclaturii comuniste.

Este vorba despre geamuri electrice, regulator de viteza (un fel de pilot automat), scrumiera cu iluminare, aer condiționat, direcție asistata (ceva asemănător cu servodirecția), sistem audio, dar şi un computer de bord ceva mai rar în anii aceia pentru masinile românești. În compartimentul motor, Dacia 2000 primea benzinar cu injecție marca Bosch. Pe baza acestui model au fost concepute viitoarele Dacia 1320 și Dacia Liberta, modele apărute in anii 1988, respectiv în 1990 – relateză presa de specialtiate. 

„ Mecanicii nu erau familiarizat cu diagnoza computerizată”

Modelul 2000 a fost asamblat în număr foarte redus, din piesele platformei CKD Renault, în perioada 1979-1982, în atelierele din Ștefănești și nu în uzinele Dacia, ca restul modelelor. Acestea au avut parte de 3 motorizări: 1647 cmc cu 90 cp, cuplat la cutie de viteze în 4 trepte, 1995 cmc cu 110 cp cuplat la cutie în 5 trepte, și un motor de 2165 cmc cu 115 cp cuplat la o cutie automată. Prima variantă de motorizare era echipată cu roți de 13 inch cu 3 prezoane, în timp ce restul avea roți pe 14 inch și 4 prezoane. Motorul de 1647 cmc și cel de 1995 cmc erau echipate cu carburator, iar cel de 2165 cmc era echipat cu injecție de benzină, arată sursa citată.

Chiar dacă erau construite pe baza unor standarde mai ridicate și motorizări mai moderne, au apărut și multe probleme pe partea de mecanică, iar acestea au dat bătăi de cap serioase echipelor de service din acea vreme, deoarece întreținerea era costisitoare, iar accesul la consumabile, uleiuri de calitate și piese de schimb era foarte limitat. „În plus, în premieră pentru industria auto din România acelor ani, era diagnoza computerizată, cu care mecanicii din România nu erau familiarizați. După căderea regimului comunist, aceste automobile au fost scoase la vânzare către populație, dar interesul pentru ele a fost relativ scăzut. În prezent se pot numără pe degetele unei mâini exemplarele rămase funcționale și recondiționate”, arată presa de specialitate.

Povestea apariției Daciei 2000. Ceaușescu avea Mercedes şi cei de la Securitate - BMW-uri

La începutul anilor ’80, în congruență cu doctrina național-comunistă pe care o promova, Ceaușescu a cerut ca toate instituțiile, inclusiv parcul auto al Comitetului Central, să folosească mașini românești. Înainte, dictatorul avea Mercedes şi cei de la Securitate - BMW-uri. El a hotărât ca a maşina principală de protocol să fie românească – un Aro modificat, fabricat la Câmpulung. Pentru Comitetul central și celelalte instituții s-a optat pentru Dacia 1300, care erau mașini de capacitate mică. Cu toate că au fost dotate cu motoare mai puternice, totuşi nu puteau merge mai repede de 100- 120 km/h. Şi nu pe distanţe mari.

„După un drum la Scornicești, când Daciile 1300 nu au făcut față la viteza coloanei oficiale, Ceaușescu a renunţat la această idee. S-a hotărât ca parcul auto al Comitetului Central să fie dotat cu Dacia 2000, de fapt Renault 20 TS asamblat în România”, se arată într-un articol publicat de Rador.

În Arhiva de Istorie Orală a Radio România există un interviu realizat în 2002 cu profesorul Ştefan Bîrlea, care între anii 1972 – 1979 şi 1981 – 1982 a fost şeful Secţiei cancelarie a Comitetului Central a Partidului Comunist Român, în care acesta povestește când a fost convins Ceaușescu să înlocuiască Daciile 1300.

„Într-o toamnă, Ceauşescu a hotărât să facă o vizită la Scornicești, unde vroia să-i decoreze pentru rezultatele obţinute. Eu am plecat cu [Silviu] Curticeanu o dată cu coloana, cu o maşină de la Consiliul de Stat. Şi noi aveam la Cabinet tot Dacii. Şi, pe drum, coloana a mers repede, aşa că pe la jumătatea drumului spre Piteşti a calat motorul. Am oprit, am tras pe dreapta. Eu trebuia să fiu la Scorniceşti, să organizez preluarea indicaţiilor lui Ceauşescu. Curticeanu avea Decretul care trebuia să fie citit. Şi stăm să oprim o maşină… Peste vreo 15 minute vedem că apare maşina verde, Audi, a lui Nicu. I-am făcut semn cu mâna, mă cunoştea foarte bine. Vine el, pune o frână, scârţâie pe asfalt… “Ce faceţi?” Era respectuos. “Ce faceţi aici?” “Am rămas cu maşina în pană!” “I-am spus eu lui tata, că aşa o să se întâmple!” “De aia te-am oprit. Ia-ne şi pe noi!” Ne-a luat şi a început Nicu să bage viteză ca să ajungem din urmă coloana. El avea o staţie în maşină şi am auzit în staţie că Ceauşescu cerea un elicopter”, povestește acesta.

„Ceaușescu: „Hai! Hai! Mergeţi mai repede!” Ăia nu puteau, că mergeau şi ei cu 120 km/h”

Pentru a ajunge din urmă coloana oficială Nicu Ceaușescu începe să accelereze: „180…200…230 km/h…. maşina avea trei linii de atenţionare. Era o maşină sport. Eu şedeam cu Curticeanu în spate. Maşina a început să tremure. Eu îi spun: “Nicule, las-o mai uşor …Dumnezeule, oricât ar fi ea de maşină, oricât de nemţi, nu vezi că te atenţioneaza?” “N-aaa…nici o problemă!” A mers cu peste 250 de km/h. I-am ajuns repede. Ne-au făcut loc în coloană şi am ajuns în spatele maşinii lui Ceauşescu.”

Ceaușescu era în față și făcea semn celor din mașinile care însoțeau coloana oficială: „Hai! Hai! Hai! Mergeţi mai repede!” Ăia nu puteau, că mergeau şi ei cu 120 km/h. Mai mult nu puteau. Ceauşescu avea atunci Dacia 1310… Dacie făcută la Piteşti. După ce am trecut de Piteşti, am oprit undeva pe un câmp. Au venit elicopterele, ne-au luat şi ne-au dus până la Scorniceşti. Nu ne-am mai întors la Bucureşti cu maşinile Dacia.”

Acela a fost momentul în care Ceuşescu a realizat că este nevoie de maşini mai puternice, mai rapide. „Ideea a fost susţinută şi de ofiţerii de la securitate pentru că şi ei aveau acum tot Dacii”, spune acesta. Astfel s-a ajuns la dotarea Comitetului Central și a instituțiilor importante cu Dacia 2000.