Cine a plătit pentru dezastrul de la Colectiv. Filmul tragediei din Clubul groazei

Pe 30 octombrie se împlinesc 10 ani de la tragedia din clubul Colectiv. Incendiul pornit în timpul unui concert rock găzduit de clubul din fosta fabrică „Pionierul” a ucis 64 de persoane și a rănit alte 185 fiind considerată cea mai gravă tragedie de după 1989. 

Pe 30 octombrie 2015, într-o vineri, peste 400 de fani ai muzicii rock s-au adunat la Clubul Colectiv, situat într-o hală din fosta clădire a fabricii „Pionierul" pentru a participa la concertul trupei Goodbye to Gravity, care-și lansa, cu acea ocazie, cel de-al doilea album, „Mantras of War”. Concertul a început la ora 21.00. După o oră și jumătate, în timp ce trupa interpreta o melodie, au fost lansate elemente pirotehnice și s-a declanșat iadul. Stratul de izolare fonică s-a aprins de la scântei iar pentru cei aflați în interiorul acelui spațiu fără ferestre cuprins de flăcări a început o luptă cruntă pentru supraviețuire.

Martorii incendiului vorbesc despre scene apocaliptice, despre oameni călcați în picioare, persoane arse fără păr pe cap și tinerii care-și căutau cu disperare prietenii, iubitele sau rudele aflate în interior. În urma dezastrului de la Colectiv care a demonstrat neputința statului român atât în gestionarea victimelor în spitale dar și a implementării și respectării măsurilor de siguranță în cluburi și localuri, și-au pierdut viața 64 de persoane. Peste 180 de răniți au rămas cu trauma fizică dar mai ales psihică. În urma incendiului de la Colectiv au rămas povești de groază despre o zi de toamnă în care oamenii au mers să se bucure de muzică, dar o parte nu s-au mai întors niciodată acasă.

A fost cel mai grav incendiu din România dintr-un club de noapte și totodată cel mai grav accident din țară după 1990, mai grav și decât accidentul aviatic de la Balotești. Mass media a calificat dezastrul de la Colectiv drept cea mai gravă tragedie din istoria României, după 1990. În urma incendiului a căzut un Guvern și mai multe persoane au fost condamnate. Amintirea dezastrului a rămas însă ca o rană vie dar și impresia că, în esență, puține lucruri s-au schimbat iar prea puțini oameni au plătit, legal, pentru greșelile sau nepăsare care a dus la producerea tragediei. 

Condamnați la moarte într-un buncăr de beton cu o singură ușă de acces

Firul evenimentelor din acea seară de 30 octombrie 2015 a fost reconstituit în mare parte. Conform declarațiilor lui George Artur Găman, director general al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Securitate Minieră și Protecție Antiexplozivă, clubul Colectiv era practic ca un buncăr, din beton armat, nu avea ferestre și pe deasupra era învelit cu burete special pentru antifonare, care era foarte inflamabil.

În plus, conform aceluiași specialist, clubul Colectiv avea o singură ușă de acces și evacuare. Efectele pirotehnice au fost instalate și mai apoi lansate de doi pirotehniști ai firmei Golden Ideal Fireworks Artists SRL. 

La ora 22.32 este înregistrat primul apel la 112.

Până la sosirea salvatorilor, o parte a celor care au ieșit s-au întors să-i salveze pe cei aflați în iadul întunecat. Unii au reușit, prin gesturi eroice să scoată afară mai multe persoane. Alții, precum Adrian Rugină, nu au mai ieșit niciodată. La ora 22.40, la numai 10 minute de la declanșarea dezastrului, o mulțime de oameni arși, speriați, dezorientați, apăreau din gangul de la Colectiv. Locatarii blocurilor din zonă au ieșit cu apă să-i ajute.

La fel și personalul de gardă de la Maternitatea Bucur, aflată în zonă. La 22.42 au apărut și primele două ambulanțe, dar și mașinile de pompieri. A fost activat Planul Roșu de Intervenție iar peste 500 de efective ale MAI și ale Ministerului Sănătății au intervenit la Colectiv, cu peste 75 de autospeciale ISU, spitale mobile, zeci de mașini SMURD, echipaje cu apă, spumă, oameni de la descarcerare. Scenele erau de groază. Oamenii mureau pe stradă iar cadavrele lor erau puse pe niște paleți din apropiere. 

„Pe 30 octombrie la ora 22.30, eram acasă. Era o seară normală, nu se prefigura nimic deosebit. La un moment dat, am luat telecomanda şi am început să butonez televizorul. Aşa am văzut ce se întâmpla în Colectiv. M-am echipat şi am plecat într-acolo. Ulterior am aflat că toţi colegii mei au făcut acelaşi lucru. Ne-am întâlnit în curte. După ce au fost duşi toţi răniţii la spitale, am intrat în club. Ceea ce m-a impresionat a fost imaginea cu cele 26 de cadavre, aliniate de o parte şi de alta. Erau foarte tineri, prea tineri!”, povestea atunci pentru Adevărul, comisarul şef Florian Eniţă.

Sistemul sanitar românesc nu a făcut față dezastrului

Cei peste 180 de răniți în incendiul de la Colectiv au fost trimiși la mai multe spitale din București. Primii la Spitalul Universitar iar mai apoi la Spitalul Floreasca, la Spitalul de Arși, Bagdasar dar și la Spitalul Militar, Elias, Colțe, Pantelimon sau Spitalul Județean Ilfov. Dar sistemul sanitar românesc și așa cu deficiențe nu a reușit să facă față acestei tragedii. Pacienții erau înghesuiți în saloane improprii, spitalele românești nu dispuneau de camere sterile pentru arși.

Nu mai vorbim de infecțiile nosocomiale din spitale care se presupune că au curmat viața multor răniți în incendiul de la Colectiv. Zeci persoane s-au stins în spital, unele și din cauza infecțiilor dobândite. În cele din urmă, după ce au văzut că nu pot gestiona situația complet și că se prefigurează o a doua tragedie, dar de data aceasta în spitale, autoritățile au acceptat ca parte din răniți să fie trimiși în străinătate.

Nepăsare și neglijență crasă. Incendiul de la Colectiv un caz de manual

Au trecut 10 ani de la tragedia din clubul Colectiv. De atunci și până acum au avut loc anchete, au căzut capete, oamenii s-au judecat cu statul, s-a cerut găsirea și pedepsirea vinovaților. De un deceniu, drama de la Colectiv a rămas ca o rană deschisă mai ales pentru cei care au trăit-o pe pielea lor, victime sau rude ale celor afectați sau uciși în incendiu.

„Pentru cei care au rămas cu o dizabilitate fizică, este greu pentru că de fiecare dată când îşi văd corpul, îşi amintesc de ce s-a întâmplat. Dacă nu poate să facă un lucru pe care îl faceau înainte, la fel. Şi au o stare de revoltă, de nefericire (..) Travaliul suferinţei prin care au trecut persoanele care au trecut prin tragedie, dar şi cei care s-au implicat în salvarea victimelor, pot să dezvolte stres posttraumatic, care se manifestă prin amintiri repetitive, gânduri despre cum ar fi putut acţiona, acompaniate de sentimente de vinovăţie, revoltă, neputinţă, regret, tristeţe, care comportamental se pot manifesta prin retragere, renunţare, sau prin nervozitate, violenţă, irascibilitate sau coşmaruri. Supravieţuitorii şi salvatorii au nevoie de terapie pe o perioadă lungă de timp, de la câteva luni, la câţiva ani”, preciza pentru Adevărul, psihologul Keren Rosner.

Durerea a fost și mai mare atunci când, a ieșit la iveală cascada de nepăsare și neglijență a autorităților, care a dus indirect la dezastrul de la Colectiv. În primul rând, locația era problematică iar autoritățile nu au luat nicio măsură. În interior se aflau peste tot materiale inflamabile. Mai ales buretele de antifonare așa cum precizau experții de la INSEMEX. Aceiași specialiști mărturiseau că acest club era dotat doar cu trei extinctoare și alea de capacitate mică și nici nu avea stropitori de incendiu, montate în tavan, care se declanșează automat în caz de incendiu. Culmea, doi angajați ai Inspectoratului pentru Situații de Urgență au fost de trei ori la sediul clubului și nu au luat nicio măsură deși existau multiple probleme. Secretarul de stat Raed Arafat a confirmat, la acea vreme că clubul funcționa fără avizul pompierilor pentru securitate la incendii și pentru spectacolul cu artificii din acea seară. Și totuși a fost lăsat să organizeze concerte.

Colectiv își desfășura activitatea în baza declarației pe propria răspundere prin care preciza că are 80 de locuri pe scaune pentru clienți. Iar la concert au fost peste 350 de persoane. Pe 14 ianuarie 2015, primarul Sectorului 4, de la acea vreme, Cristian Popescu Piedone a emis atât acord de funcționare dar și autorizație de funcționare clubului, acte întocmite de doi funcționați ai Primăriei. Și asta în condițiile mai sus menționate: fără ferestre, cu o singură ușă mică, cu trei extinctoare de capacitate mică și mult material inflamabil.

Conform raportului tehnic al experților Parchetului de pe lângă Curtea Supremă existau nereguli serioase și în ceea ce privea construcția. Cu toate acestea, așa cum arată raportul, nu există „dovezi că s-ar fi desfăşurat activităţi de inspecţie, control, îndrumare, pe parcursul ultimilor cinci ani(n.r. adică din 2010)”. Pe scurt, părea că nimănui nu-i pasă. Mai mult decât atât: „O parte dintre lucrări nu îndeplinesc cerinţele impuse de normele în viitoare, în special în cazul în care este necesară o evacuare rapidă a utilizatorilor din spaţiul aferent”, se arăta în document. Se preciza că erau necesare cel puțin două căi de acces. 

Nu mai vorbim de faptul că nimeni nu pare să fi observat la inspecții sau controale buretele care conținea spumă poliuretanică. Este cel care a amplificat dezastrul. „Expertiza reţine că în conformitate cu fişa de securitate, acest produs este combustibil, emană căldură intensă, emană fum gros şi toxic la ardere, prin încălzire se descompune în componente inflamabile. Acesta degajă în incendiu substanţe deosebit de periculoase şi trebuie ţinut departe de chibrit, ţigară, foc deschis sau încălzitor puternic”, se arăta în același document. 

Proteste în toată țara și căderea unui guvern

În urma incidentului de la Colectiv prim-ministrul, de la acea vreme, Victor Ponta, s-a întors pe 31 octombrie 2015 din vizita sa în Mexic și a participat la o ședință extraordinară de Guvern pe tema Colectiv. Cu această ocazie a fost declarat doliu național timp de trei zile. Pe 1 noiembrie, în Piața Universității a fost organizat un marș de comemorare a victimelor de la Colectiv. Au participat în jur de 10.000 de oameni.

Pe 3 noiembrie, în urma declarațiilor primarului Sectorului 4, în Piața Universității a fost organizat un nou miting de această dată cerându-i-se demisia lui Cristian Popescu Piedone. Totodată protestatarii cereau și demisia lui Victor Ponta. În toată țara au fost organizate mitinguri și mișcări de protest, cerându-se demisia Guvernului. Pe data de 4 noiembrie, Victor Ponta și întreg Guvernul și-au adunat demisiile. Același lucru l-a făcut și Cristian Popescu Piedone. 

Dreptatea după Colectiv: condamnări, achitări și fugari 

„Pentru victime, este foarte important să ştie că vinovaţii au plătit. Este un sentiment de dreptate”, preciza Keren Rosner. O anchetă penală a fost deschisă pe 31 octombrie 2015, dar abia pe 12 mai 2022 a fost comunicată sentința definitivă în dosarul Colectiv. Cristian Popescu Piedone, primarul Sectorului 4, în 2015, a fost condamnat la patru ani de închisoare cu executare. Din această pedeapsă a executat un an și o lună. Patronii clubului colectiv au fost de asemenea condamnați la închisoare cu executare. Aceștia au primit cele mai mari pedepse. Mai precis, Alin Anastasescu a primit 11 ani și opt luni, Paul Gancea opt ani iar Costin Mincu șase ani și patru luni. 

Totodată pirotehniștii Viorel Zaharia și Marian Moise, au fost condamnați inițial la șase ani și 10 luni de închisoare. La rândul său, Cristian Niță, directorul firmei de artificii a primit doi ani și șase luni de închisoare, cu suspendare, pentru pentru sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri.

Cazul ofițerului ISU fugit din țară

Angajații ISU Antonina Radu și Matei George Petrică au fost condamnați la câte 8 ani 8 luni de închisoare. Antonina Radu, originară din Republica Moldova și ofițer în cadrul ISU București a fugit în țara natală și nici până acum nu s-a reușit extrădarea ei.

În timp ce Ministerul Justiției a cerut extrădarea și recunoașterea sentinței române, Radu – căsătorită între timp și având numele Petrescu – a deschis mai multe procese la Chișinău. 

Ea susține că, potrivit legilor moldovene, faptele pentru care a fost condamnată ar fi fost deja prescrise în momentul deciziei Curții de Apel București. Argumentul ei a fost acceptat parțial de Curtea de Apel Chișinău, care în iulie a decis rejudecarea cererii României privind recunoașterea și punerea în executare a pedepsei.

Judecătorii de la Chișinău au motivat că Republica Moldova trebuie să respecte propriile limite de prescripție și principiul legalității pedepsei penale. În consecință, hotărârea anterioară a Judecătoriei Chișinău – care dispusese ca Radu să execute trei ani de detenție într-un penitenciar de femei – a fost anulată. Dosarul urmează acum să fie reexaminat în primă instanță.

La acea vreme, întreaga conducere a ISU București-Ilfov a fost suspendată. „Nu mai ce căuta în sistem”, preciza premierul Dacian Cioloș, într-o ședință de guvern din 2015. Cu toate acestea niciunul nu a răspuns în fața legii.