Ce scrie Encyclopædia Britannica despre Focul Sfânt de la Ierusalim. „Pretenții de origine miraculoasă”

Cea mai populară enciclopedie din lume – Britannica - și-a actualizat informațiile despre Focul Sfânt de Paște pe care fiecare creștin ortodox îl așteaptă în noaptea de Înviere. Originea presupus miraculoasă a focului naște controverse de secole.

Encyclopædia Britannica, cea mai populară enciclopedie din lume, și-a actualizat informațiile cu privire la „Focul Sfânt ” în 27 februarie anul acesta. 

La începutul textului dedicat „Focului Sfânt” se arată că este vorba despre „flacără aprinsă la Biserica Sfântului Mormânt în Sâmbăta Mare, sâmbăta dinaintea Paștelui, calculată după calendarul iulian. Ritualul pascal are loc anual la Ierusalim, unde este condus de Patriarhul grec-ortodox al Ierusalimului, cu participarea Patriarhului armean al Ierusalimului. Ziua ritualului este denumită Sabt al-Nūr („Sâmbăta Luminii”) în arabă, limba principală a comunității creștine locale”.

Ceremonia Focului Sfânt

„În după-amiaza acelei sâmbete, ierarhii greci și armeni intră singuri în Edicul, care înconjoară mormântul în care se spunea că ar fi fost îngropat Iisus. Ediculul este apoi închis în timp ce patriarhul grec îngenunchează și se roagă înăuntru. După ceva timp, o licărire de lumină pâlpâie din interior, urmată câteva momente mai târziu de apariția patriarhului cu un mănunchi de lumânări care poartă câte o flacără în fiecare mână. Patriarhul binecuvântează apoi mulțimea înainte ca flacăra să fie distribuită rapid (și uneori haotic). Evenimentul prezintă asemănări cu aprinderea de la miezul nopții a lumânării pascale în tradiția liturgică ortodoxă răsăriteană”, arată sursa citată.

Delegațiile care reprezintă țările ortodoxe orientale poartă flacăra în aceeași zi în țările lor de origine, unde este prezentată în catedrale la timp pentru slujba de Paște. De asemenea, este transportat local în orașe din Cisiordania și Israel, cu comunități creștine considerabile - precum Ramallah, Betleem și Nazaret - unde mulțimile se adună cu fanfară în centrele orașelor pentru a primi flacăra.

Pretenții de origine miraculoasă

„Pretenții de origine miraculoasă” – acesta este subtitlul ultimei părți a textului. Aici se aduce în discuție originea presupus divină a flăcării.

„Mulți creștini de-a lungul secolelor au atribuit aprinderea lumânărilor unei scântei spontane care coboară miraculos din cer, credință afirmată de mulți creștini ortodocși răsăriteni de astăzi. Această interpretare este perpetuată de teatralitatea evenimentului, care include căutarea patriarhului de către autoritățile civile pentru a demonstra observatorilor că nu transportă niciun mijloc de ardere în Edicul. Credința populară în natura miraculoasă a evenimentului a stârnit controverse considerabile la începutul secolului al XI-lea și poate fi motivul pentru care al-Ḥākim bi-Amr Allah, califul fatimid, a ordonat distrugerea Bisericii Sfântului Mormânt în 1009. În 1100, la câteva luni după ce cruciații au preluat controlul asupra Ierusalimului, patriarhul latin Dabert a sosit în Ierusalim. El a celebrat ceremonia dar nu a putut să obțină Focul Sfânt prin mijloace miraculoase. Focul Sfânt a devenit ulterior un instrument de polemică între clerul ortodox oriental și cel romano-catolic, iar în 1238 Papa Grigore al IX-lea a emis o bula papală denunțând ritualul ca o fraudă și interzicând participarea clerului romano-catolic la el” – arată celebra sursă de informare.

The Telegraph a făcut lumină

Preotul Samuel Agoïan, reprezentant al Patriarhiei Armene la Ierusalim, a afirmat că a elucidat miracolul Focului Sfânt şi că aprinderea acestuia are legătură cu Biserica Coptă.

Preotul armean Samuel Agoïan le-a spus reporterilor israelieni ce se întâmplă cu adevărat în timpul apariţiei miraculoase a Focului Sacru, scrie portalul de ştiri IsraelInfo.

Potrivit prelatului, candelele focului sacru ar fi aprinse de către patriarhi de la un felinar pe ulei şi nu ar fi nimic mistic în acest proces. „Dumnezeu face minuni, dar nu pentru a amuza oamenii“, a spus Agoïan.

În 2001, The Telegraph a încercat să afle ce-i cu acest foc. Au aflat astfel, de la un făclier armean pe nume Soukias Tchilingirian, că evenimentul nu mai are decât o valoarea vag simbolică dată de vechie.

„Nu este un miracol. Preoţii greci aduc o lampă - una care a fost folosită în acest scop în ultimii 1.500 de ani - pentru a aprinde Lumina Sfântă. Pentru pelerinii credincioşi este un foc din rai, un adevărat miracol. Dar nu şi pentru noi", a mărturisit acesta.

De ce mai persistă legenda? Pentru că preoţii au nevoie de banii aduşi de credincioşi, la fel şi oraşul are nevoie de banii turiştilor, iar oamenii îşi cumpără astfel un bilet spre credinţă.

Istoricul grec Michael Kalopoulos a demonstrat că lumânările impregnate cu fosfor alb pot lua foc de la sine. Asta pentru că fosforul alb, în contact cu aerul umed, tinde să ia foc spontan. El a făcut demonstrația inclusiv la o televiziune grecească în direct acest lucru (vezi video).  

Michael Kalopoulos  a studiat istoria religiei și a scris o serie de cărți originale, cele mai bine vândute fiind cele despre religia biblică. Este membru al societății grecești a istoricilor și apare adesea ca vorbitor invitat în talk-show-uri de televiziune. De asemenea, a scris mai multe articole și eseuri de interes istoric, teologic și social.