Baicu Milea, fost prim-secretar al județului Brăila: „Insula Mare a Brăilei era renumită pentru soia, care se trimitea și la export“

În perioada comunistă, județul Brăila se lăuda, pe lângă marii coloși industriali, cu un teren agricol de invidiat, având și cea mai mare suprafață irigată. Ziua Recoltei era perioada din an în care țăranii puneau furca în cui, tractoarele se opreau la capăt de rând și toată lumea petrecea.

Fostul prim-secretar de partid al județului Brăila din perioada comunistă, Baicu Milea, acum în vârstă de 90 de ani, rememorează pentru „Weekend Adevărul“ ce însemna Ziua Recoltei pentru oamenii muncii de altădată. Era anul 1968 când a ajuns la Brăila, fiind trimis de către cadrele de conducere din Uniunea Tineretului Muncitor de la Galați în județul frate. „Am fost prim-secretar la Brăila din anul 1968, când țara noastră a trecut de la organizarea administrativ-teritorială pe regiuni și raioane la reînființarea județelor. Aici am stat până în anul 1975, apoi am fost trimis primar la raionul Făurei“, rememorează el. După această etapă din viața sa a fost numit director adjunct la IJPIPS Brăila (Întreprinderea de Producţie Industrială şi Prestări Servicii), director de personal la Laminorul Brăila, apoi director la Agrocoop Brăila. A ieșit la pensie în 1990.

„Istoria încă nu s-a scris“

Baicu Milea a fost un om al timpului său, care ar fi urmat o altă cale dacă s-ar fi născut cu 50 de ani mai târziu. A învățat în comunism, atunci s-a format și tot atunci a evoluat din punct de vedere profesional. A fost martorul prefacerilor micului orășel de pe malul Dunării făcut celebru de Panait Istrati. Aici a muncit, tot aici a iubit și tot aici a devenit părinte. Pe plan profesional, aici a deținut unele dintre cele mai înalte funcții la conducerea coloșilor industriali. A făcut Academia „Ștefan Gheorghiu“, blamată astăzi, dar atunci, spune el, era tot ceea ce-și putea dori cineva. „Istoria încă nu s-a scris“, a ținut el să spună de mai multe ori în cadrul discuției pe care am avut-o.

Pe lângă munca de zi cu zi, planuri realizate și depășite, așa cum se spunea în acele timpuri la orice ocazie, oamenii, își amintește el, mai și petreceau. Ziua Recoltei, spre exemplu, era una dintre ele. „Această sărbătoare se organiza la nivelul județelor în prima jumătate a lunii octombrie. La Brăila totul se petrecea în Parcul monument și pe faleza Dunării. Era un fel de bilanț al muncii țăranilor cooperatori“, povestește bătrânul, care are o memorie de invidiat.

Brânză de Olăneasca, vin din podgoria Însurăței, bere de Brăila

Aici erau aduse roadele toamnei din toate domeniile: legumicultură, viticultură, pomicultură, albinărit. Tot în cadrul Zilei Recoltei se amenajau padocuri cu animale, un fel de țarcuri, unde erau aduse animale, plecând de la ovine, caprine, cabaline, miei, oi, capre, țapi, cai, tăurași, vaci de lapte. „Era aici tot ce se producea în județul Brăila. Unele produse erau aduse de la CAP Însurăței, acolo unde era și un erou al muncii socialiste, Nicolae Nicolae. Primise acest titlu datorită faptului că unitatea avea rezultate bune la nivel național“, explică fostul prim-secretar.

Bătrânul spune că, spre deosebire de ceea se întâmplă în prezent în târgurile de profil, unde producătorii sau intermediarii vând toate produsele foarte scump, la acea vreme prețurile erau mici. „Se vindeau diverse: brânză de Olăneasca, vin din podgoriile Însurăței, rachiu, bere de Brăila – aveam două fabrici de bere –, miere, pere, struguri, porumb, bostani pentru plăcintă, pentru animale, lapte, brânză, ulei. Apoi erau dulciuri, ciocolată, bomboane, napolitane de la Fabrica de Panificație Brăila, din care acum nu mai e nimic. Tot la Ziua Recoltei se vindea și pâine de toate felurile: albă, neagră sau integrală“.

Orezării la Stăncuța și Vădeni

Vine momentul în care bătrânul domn își aduce aminte de tot ce avea la vremea respectivă orașul mai frumos: fabrică de industrializarea laptelui, unde se produceau, pe lângă lapte, alte sortimente, cum ar fi chefir, lapte acru, unt, și apoi erau distribuite în magazinele specializate. La brânză nu se luau la întrecere. De departe, recunoaște bătrânul, cea mai bună brânză era făcută de macedonenii din Constanța.

Tot în zonă exista o stațiune experimentală pentru cultura mare și pentru leguminoase. La Stăncuța și Vădeni erau orezării. Fiecare unitate, ne mai spune Baicu Milea, își trimitea de sărbătoarea toamnei ce avea mai bun. Mai mult decât atât, toți cei care participau aduceau pastramă de oaie sau de porc. „La Brăila sfârâiau grătare cu mici, alături erau butoaie de vin și rachiu și lăutari“, râde el la aceste aduceri-aminte. De pe margine, voia bună era întreținută de cântece și dansuri populare.

După ce se termina Ziua Recoltei, se organizau excursii, cele mai insolite fiind cele din Delta Dunării, dar și numeroase serbări câmpenești în așezările rurale Ianca, Însurăței sau Stupina.

Ultima recoltă a lui Ceaușescu

Evident că Nicolae Ceaușescu a fost prezent de mai multe ori la Brăila cu ocazia acestei sărbători a toamnei. „În 1984, dacă nu mă înșel, pe faleza Dunării a participat și Nicolae Ceaușescu, care a fost primit de oficialități cu sare și colac. Îl interesa tot ce se produce în județul Brăila și dacă produsele sunt de calitate și suficiente“, își amintește el.

Dacă se raporta în plus? „Era un mic plus acolo, dar nimic exagerat. Nu era nevoie, pentru că în zona noastră producțiile erau bune. La noi exista cea mai mare suprafață irigată. Producția era la hectar la grâu era 4-6.000 de kilograme, la porumb 6-8.000 de kilograme. Insula Mare a Brăilei era renumită pentru soia, care se trimitea și la export. Tot aici erau culturi de porumb, grâu, orz, secară, se creșteau ovine, vaci cu lapte, porci. Pentru reproducție era etalon la nivel de țară“.

De altfel, Nicolae Ceaușescu a petrecut ultima Zi a Recoltei tot la Brăila, în toamna anului 1989. Evenimentul era anunțat cu litere de-o șchioapă pe prima pagină a ziarului „Scânteia“ de duminică, 29 octombrie 1989. Așa cum obișnuia, mai întâi tovarășii făceau câteva vizite în județ, apoi veneau în municipiu, pentru a primi ovații și aplauze. În octombrie 1989, el a vizitat Întreprinderea Agricolă de Stat Urleasca, iar a doua oprire a fost în comuna Tudor Vladimirescu.

Cu acest prilej, județul Brăila a primit titlul de Erou al Noii Revoluţii Agrare întrucât, spunea articolul, „a obţinut pe întreaga suprafaţă cultivată o producţie medie de 9.110 kg grâu şi secară la hectar, 7.509 kg orz la hectar, peste 30.000 kg porumb ştiuleţi la hectar, 6.324 kg floarea-soarelui la hectar, 6.300 kg soia la hectar, 80.950 kg cartofi la hectar, precum şi producţii mari la celelalte culturi vegetale, la legume, struguri şi fructe“.

Aceste realizări le regăsim și în cuvântarea lui Nicolae Ceaușescu: „Judeţul Brăila a obţinut în acest an recolte bune, iar la unele culturi se află pe primul loc în ce priveşte producţia la hectar. De altfel, fiind la sărbătorirea Zilei Recoltei – pe care o realizăm la Brăila – aş dori să menţionez cu multă satisfacţie că toate judeţele patriei, întreaga ţară, au obţinut în acest an recolte bune, la toate culturile. Avem pe întreaga ţară o producţie de grâu de peste 8.000 kg la hectar – şi, la această cultură, Brăila a realizat peste 9.000 kg, ocupând locul I pe ţară“. La sfârșit, toți cei prezenți au aplaudat și au scandat „Ceauşescu-PCR“, „Ceauşescu şi poporul“.

A fost ultimul succes al noii revoluții agrare. Peste puțin timp, românii se răsculau și dădeau jos regimul comunist. Din păcate, sistemul de irigații s-a distrus aproape în totalitate, iar fabricile s-au închis una după alta, altele au fost privatizate, dar de toate s-a ales praful, mai devreme sau mai târziu. Au rămas doar amintirea lor și tot mai puțini martori care să spună povestea.