Tristeţea nu înseamnă depresie
0Melancolia este o stare fiziologică normală pentru orice persoană sănătoasă psihic. Alături de bucurie şi de entuziasm, tristeţea este un semn de sănătate psihică şi afectivă. Absenţa acestor stări poate indica instalarea depresiei, avertizează medicii psihiatri.
Nici atunci când tristeţea este o constantă nu este vorba, neapărat, despre instalarea depresiei, ci poate fi vorba despre o fire melancolică. Progresia de la tristeţe la depresie este, însă, posibilă. „Tristeţea ajunge să întunece celelalte emoţii, le parazitează, astfel încât observi o estompare a capacităţii de a simţi şi altceva", explică medicul psihiatru Gabriel Diaconu de la Centrul Medical „Sapiens" din Capitală.
Potrivit specialistului, depresia nu este doar prezenţa tristeţii ci, în acelaşi timp, şi lipsa altor stări. „Depresivii vor mărturisi o veritabilă anestezie emoţională, inclusiv cu privire la tristeţe", explică medicul psihiatru.
Insomnia, un semn al depresiei
Pentru ca diagnosticul de depresie să fie stabilit, persoana trebuie să aibă minimum un episod depresiv care să dureze cel puţin două săptămâni la rând, să manifeste incapacitatea de a se bucura de lucrurile care altădată îi făceau plăcere, alături de cel puţin alte trei simptome pe care medicul psihiatru trebuie să le identifice. „Apare alterarea somnului, atenţiei, memoriei şi drive-ului (n.red. dorinţa de a se angaja şi de a se implica în acţiuni)", explică medicul psihiatru Gabriel Diaconu.
El precizează şi faptul că pacientul tipic depresiv nu doarme bine, adoarme greu, se trezeşte noaptea şi adoarme greu, e buimac în timpul zilei, nu se poate concentra la nimic, uită ce are de făcut, este lipsit de chef, nu îi este foame, se izolează de prieteni, de partener şi de propriii copii.
Dieta poartă o parte din vină
Moştenirea genetică este un factor de risc pentru apariţia depresiei, la originea ei fiind un dezechilibru în funcţionarea unor neuroni specifici din creier, responsabili de producţia de monoamine precum dopamina, noradrenalina şi serotonina. „În depresie, cantitatea acestor neuromediatori este insuficientă. Unii oameni se nasc cu o vulnerabilitate, neuronii lor nu ştiu câtă serotonină este nevoie să fabrice. Alteori, neuronii ştiu câte monoamine să producă, dar dieta persoanei este deficitară în aminoacizii din care se fabrică monoaminele", spune medicul psihiatru.
Acest lucru este vizibil mai ales în cazul alcoolicilor. „După 10 ani de consum, practic toţi băutorii suferă de depresie cauzată de lipsa nutrienţilor", precizează medicul.
Creşte riscul de suicid
Potrivit specialiştilor psihiatri, 7 sinucigaşi din 10 suferă de depresie. Dar numai 5 din 100 de bolnavi de depresie se sinucid. „Un bolnav cu depresie are riscuri crescute de până la opt ori să moară prin suicid comparativ cu o persoană fără depresie", spune medicul.
Depresia nu este singurul factor implicat în suicid, dar este elementul major care contribuie la comportamentul suicidar.
Atenţie la antidepresive!
Medicii psihiatri spun că terapia cu un singur medicament ajută un depresiv din trei, iar cea cu două medicamente, numită dual terapie, ajută doi bolnavi din zece. Alţi doi depresivi din 10 vor răspunde la triplu-terapie.
„În total, 70 la sută din pacienţi sunt ajutaţi în tratarea bolii lor cu antidepresive, iar această cifră este similară cu cifra celor care răspund la tratamentele pentru hipertensiune, angină pectorală, sau diabet", precizează Gabriel Diaconu.
În schimb, pshioterapia este utilă doar în cazul depresiei uşoare. „În cazuri de boală depresivă moderată sau severă, majoritatea experţilor sunt de acord că suportul psihiatric şi farmacologic este indicat", precizează medicul.