„Regula cea mai importantă este extirparea tumorilor cu margini bune de siguranţă“. Tratamente ortopedice în cancere
0Mii de oameni din întreaga lume se îmbolnăvesc anual de cancere care afectează oasele şi ţesuturile moi. Sunt forme mai rare de afecţiuni maligne faţă de alte tipuri, însă tratarea lor implică provocări cu totul speciale pentru medici, pentru că dincolo de afectarea oncologică, poate apărea şi cea a funcţiei membrelor.
„Scopul nostru principal este îndepărtarea completă a tumorilor maligne şi a ţesuturilor afectate de acestea. Înainte de face intervenţia chirurgicală, apelăm la rezonanţă magnetică, care ne asigură o vizualizare tridimensională a tumorii. Aceasta ne ajută să pregătim minuţios intervenţia chirugicală: decidem calea de intrare, ţesuturile care trebuie rezecate, cât de mult ne putem apropia de os, cât de aproape sunt de articulaţie, cum procedăm în cazul vaselor de sânge şi multe altele. Regula cea mai importantă este extirparea tumorilor cu margini bune de siguranţă. Dacă se scoate tumoarea şi nu se respectă marginile de siguranţă, operaţiile de reconstrucţie vor eşua pentru că tumorile vor recidiva”, spune prof. dr. Harzem Ozger, medic specializat în tratamentul tumorilor osoase la Spitalul Acibadem, Turcia.
„La ora actuală, trendul este reciclarea osului după rezecţie“
Metastazele osoase pot apărea secundar, în urma mai multor tipuri de cancere cum sunt cele mamare, de plămâni sau de prostată, iar succesul în tratarea acestora este dat şi de abordarea multidisciplinară a cazurilor.
„După rezecţia cu margini de siguranţă, provocarea este să salvăm membrul afectat de tumoare şi funcţiile sale. În acest moment, intervin operaţiile de reconstrucţie care sunt menite să restaureze funcţia zonei afectate de excizia tumorală. În domeniul nostru, folosim de exemplu, alogrefele care provin de la alte persoane, pentru a realiza reconstrucţiile. Însă acest lucru nu este întotdeauna posibil din cauza costurilor: alogrefele de os trebuie ţinute într-o bancă de os. În plus, în unele ţări, există probleme legate de donarea de ţesut. Astfel, la ora actuală, trendul este reciclarea osului după rezecţie şi repunerea la locul de unde a fost îndepărtat cu tumoarea, cu costuri mai mici. Dar acest os este lipsit de vitalitate, de aceea, durează reluarea funcţiei normale. De aceea, apelăm la metode de revitalizare mai rapidă a acestui os, pentru că există risc de fractură. Iar acest lucru se face prin transplatarea altui os, fibula, cu tot cu alte structuri, pentru a revitaliza osul repus la locul lui”, descrie procedurile de reconstrucţie după un cancer osos sau de ţesut moale prof.dr. Ozger.
Medicii reuşesc să redea pacienţilor capacitatea de mişcare şi cu ajutorul protezelor performante, precum cele modulare. În plus, protezele pot fi personalizate şi se pot face reconstrucţii cu ajutorul tomografiei computerizate tridimensionale.
„Eu fac atât reconstrucţii cu materiale biologice, cât şi cu non-biologice, dar le prefer pe cele biologice, pentru că există un risc mai mic de infecţii şi de complicaţii. De obicei, dacă folosim materiale biologice, recuperarea se face într-un procent mai bun, dar rezultatul durează. În cazul protezelor, recuperarea durează mai puţin, dar în timp, pot apărea probleme. Depinde de ceea ce rezecăm şi de ceea ce putem reconstrui sau înlocui“.