Primul ajutor în neplăcerile iernii

Accidentele ortopedice precum entorsele, degerăturile, dar şi infarctul, hipotermia şi degerăturile sunt câteva dintre problemele care ne pot crea neplăceri în sezonul rece. Până la consultul de specialitate, se pot aplica acasă unele măsuri care pot preveni complicaţiile.

Cunoaşterea unor măsuri de bază este importantă pentru a gestiona o urgenţă medicală care poate surveni în anotimpul rece. Foarte des întâlnite acum sunt accidentele ortopedice cauzate de aluncările pe gheaţă, periculoase mai ales pentru vârstnici.

Şi persoanele cu afecţiuni cardiace, dar şi cei cu alte boli cronice (astm, diabet, afecţiuni renale) pot avea mai multe probleme în anotimpul rece. Şi asta deoarece inima este suprasolicitată atunci când ne expunem la temperaturi joase. Capacitatea inimii de a pompa sânge în organism este îngreunată de îngustarea prin constricţie a vaselor de sânge.

Astfel, în urma eforturilor de adaptare la temperaturile joase, ritmul cardiac creşte, corpul pierde apă, iar sângele devine mai vâscos. Din cauza acestor modificări ale organismului, iarna, cardiacii sunt mai expuşi riscului de a suferi un infarct sau un accident vascular cerebral.

Aspirină, în caz de infarct

Durerea toracică intensă, care apare la efort sau nu, senzaţia de gheară apăsând, care durează peste 30 de minute, senzaţia de apăsare, care iradiază la baza gâtului, în umăr sau pe piciorul stâng sunt câteva dintre simptomele care anunţă infarctul.

Dacă acestea nu cedează în urma administrării sublinguale de nitroglicerină, se apelează 112. În cazul în care persoana este conştientă, i se poate da jumătate de comprimat de aspirină (250 mg). Dacă semnele vitale ale victimei lipsesc, se poate iniţia resuscitarea primară.

Cum recunoşti un AVC?

Accidentul vascular cerebral (AVC) se poate manifesta prin tulburări de vorbire şi de vedere, ameţeli, letargie, confuzie, cefalee, vărsături în jet, comă. Victima trebuie oprită de la orice efort fizic şi va fi aşezată pe spate, cu extremitatea cefalică (capul şi gâtul) uşor ridicată, la 30 de grade de la orizontală.

Se apelează 112, iar în aşteptarea Salvării, aparţinătorii urmăresc semnele vitale ale victimei. În caz de stop cardio-respirator se începe resuscitarea.
 
Cum se face resuscitarea «cu mâinile goale»

Suportul vital bazal sau resuscitarea „cu mâinile goale“ trebuie iniţiată imediat ce s-a instalat stopul cardio-respirator. Dacă victima nu răspunde la stimuli, se strigă după ajutor; se deschide gura şi, dacă este cazul, se îndepărtează corpii străini.

Dacă nu respiră normal, se efectuează 30 compresiuni toracice, urmate de două respiraţii artificiale, apoi de cicluri consecutive de 30 compresiuni - două respiraţii, indiferent de numărul resuscitătorilor, până la apariţia semnelor vitale sau până la sosirea echipei medicilor.

Compresiunile se fac pe mijlocul toracelui, victima stând pe spate şi resuscitatorul deasupra, cu podul unei palme pe torace şi cealaltă deasupra, coatele fiind întinse.

Respiraţia artificială se face dacă victima este inconştientă, nu respiră şi nu are niciun fel de mişcări. Salvatorul trebuie să îngenuncheze lângă victimă, cu o mână îi va menţine gura uşor întredeschisă, iar cu cealaltă îi va astupa nările. Se inspiră profund, buzele se vor lipi etanş pe gura victimei şi se insuflă aer timp de trei secunde.

Entorsele, luxaţiile şi fracturile, accidente de sezon

Mai ales dacă practicăm sporturi de iarnă, dar şi din cauza alunecărilor pe gheaţă, iarna apar mai des traumatisme precum entorsele, luxaţiile şi fracturile. Consultul la medicul ortoped este mai mult decât necesar în aceste situaţii, însă până atunci, se pot lua acasă unele măsuri.

Gheaţa predispune la entorse şi luxaţii

Mişcările bruşte, căzăturile, călcatul strâmb şi alunecările pe gheaţă pot avea ca urmare producerea entorselor. Acestea sunt leziuni traumatice ale unei articulaţii şi pot avea ca urmare întinderea sau ruperea ligamentelor. Entorsa poate fi de gradul I (întinderea ligamentelor), manifestată prin durere şi umflături, acealeaşi simptome apărând şi în entorsele de gradul II, la acestea adăugându-se şi senzaţia că articulaţia „fuge”.

Citeşte materialul pe clicksanatate.ro