Investigaţii care îţi dezvăluie vârsta reală

Organismul tău poate avea mai mulţi ani decât arată buletinul. Poţi afla câţi cu ajutorul unor investigaţii medicale speciale.

Fiecare posesor de certificat de naştere îşi cunoaşte vârsta cronologică. Aceasta ­este însă doar o componentă a vârstei ­reale a ­fiecăruia, alături de componenta biologică şi de cea psihologică. Analizându-şi factorii de risc şi markerii de funcţionare a organismului, o persoană de 60 de ani poate să descopere că are o vârstă reală de 40 de ani, ­după cum un tânăr de 30 de ani poate „locui" ­într-un corp de 40, expus unui risc mai mare de îmbolnăvire.

Organismele vii sunt programate să se deterioreze odată cu înaintarea în vârstă. Materialul genetic propriu ne ­face să îmbătrânim într-un anumit ritm, însă acest proces este ajutat de fiecare dintre noi prin obiceiuri de viaţă mai mult sau mai puţin nocive. Astfel, factori precum fumatul, alimentaţia incorectă şi mediul toxic accelerează dezorganizarea materialului genetic, iar practicarea unor obiceiuri sănătoase îl menajează.

De ce îmbătrânim

Lanţurile ADN sunt protejate la extremităţi cu ajutorul unor fragmente numite „telomere". La fiecare înnoire celulară, ­telomerele se scurtează, până când ajung atât de mici, încât elicea ADN se dezorganizează, asemenea unui şiret lipsit de capătul de plastic, ducând la distrugerea definitivă a celulei. Obiceiurile nocive grăbesc scurtarea telomerelor.

Nivelul de stres oxidativ, un indiciu valoros

Evaluarea vârstei biologice se poate face prin teste sanguine şi printr-un consult multidisciplinar, realizat de o echipă de specialişti: gerontolog, histopatolog, estetician, nutriţionist şi psiholog. În plus, prin analize de sânge vor fi determinaţi markeri specifici, care permit calcularea ritmului de deteriorare la care este supus organismul.

Un astfel de marker este capacitatea antioxidantă totală (CAT), ce măsoară forţa cu care organismul poate lupta împotriva agresiunilor şi care scade odată cu vârsta. Din aceeaşi categorie face parte şi identificarea nivelului de superoxid dismutază (SOD), enzimă antioxidantă ce controlează nivelul radicalilor liberi din organism.

O astfel de evaluare se poate realiza la clinici specializate. În funcţie de rezultate, de priorităţile şi de posibilităţile financiare ale fiecăruia, se elaborează o strategie antiîmbătrânire.

Spirometrie pentru plămâni

Un simplu test, obligatoriu în cazul persoanelor care suferă de afecţiuni precum astmul bronşic şi bronhopneumopatia cronică obstructivă, îţi poate spune cât de „bătrâni" îţi sunt plămânii. Spirometria investighează capacitatea pulmonară şi constă în măsurarea volumelor şi debitelor de aer inspirat sau expirat în anumite momente. La sfârşitul celor câteva minute de testare, un fumător poate afla, de exemplu, că plămânii lui funcţionează la o capacitate de 70 la sută, echivalentă cu cea a unui nefumător în vârstă de 90 de ani.

Program care testează simţurile

H-SCAN este un program pus la punct de cercetătorii americani, ce monitorizează funcţii importante pentru calitatea vieţii: vederea, auzul, sensibilitatea tactilă şi vibratorie, viteza de ­reacţie musculară, dar şi memoria şi timpul necesar ­luării unor decizii. Testarea durează 45-50 de minute şi nu implică participarea vreunui reprezentant medical. Persoana investigată urmăreşte ­instrucţiunile de pe monitor şi execută manevrele recomandate, cu ajutorul unor aparate şi butoane.

Chestionar pentru inimă

Pentru determinarea vârstei inimii, specia­liştii folosesc teste tip chestionar ce analizează factorii de risc, în funcţie de care se poate afla dacă eşti predispus la boli cardiovasculare sau la atac cerebral. Un astfel de test a fost pus la punct de cardiologii britanici în cadrul unui program derulat de ­World Heart Federation şi este disponibil pe www.heartagecalculator.com.

Reţine: Ritmul în care îmbătrânim depinde atât de materialul genetic, cât şi de obiceiurile noastre.

Specialistul nostru
Dr. Adrian Stănescu
medic specialist gerontolog

Variaţiile între vârsta cronologică şi cea indicată de evaluarea antiaging pot fi destul de mari, mai ales la persoanele care prezintă factori de risc, precum fumatul, consumul de grăsimi, diabetul şi hipertensiunea arterială.

Principala cauză a proceselor implicate în îmbătrânire este stresul oxidativ, iar cele mai valoroase analize specifice măsoară capacitatea totală antioxidantă. La noi sunt efectuate doar în câteva institute de cercetare.