Explicaţia ştiinţifică pentru care nu ne muşcăm limba atunci când mâncăm

Mestecatul poate părea un proces simplu, însă ştiinţa din spatele acestui gest aparent banal este mult mai complexă. Limba se află într-o poziţie vulnerabilă atunci când mestecăm, dar, cu toate acestea, rareori se întâmplă să ne-o muşcăm, iar acest lucru se întâmplă mai ales atunci când mâncăm pe fugă sau cu poftă, moment în care creierul nu reacţionează suficient de rapid, arată un studiu publicat de curând în revista eLife.

Pentru a înţelege mai precis modul în care funcţionează mecanismul de protecţie a limbii, cercetătorii britanici de la Universitatea Duke au realizat un studiu pe şoareci de laborator.

Edward Stanek, absolvent la universitatea menţionată, şi câţiva colegi au vrut prin intermediul acestei cercetări să creeze o hartă a circuitelor neuronale responsabile de coordonarea limbii şi a musculaturii maxilarului.

Experţii ştiau în prealabil că maxilarul şi muşchii limbii sunt controlaţi de o serie de neuroni specifici numiţi motoneuroni care, la rândul lor, sunt controlaţi de un alt grup de neuroni denumiţi neuroni premotori.

Pentru a înţelege mai bine mecanismul acestui circuit, savanţii au utilizat o formă modificată a virusului rabic în care au introdus o vopsea fluorescentă specială de culoare verde şi roşie. Prin această metodă s-a dorit identificarea vizuală mai facilă a mişcărilor de mestecat şi originile acestora.

„Mestecatul este o activitate ce poate fi controlată în mod conştient, dar chiar şi în situaţia în care nu acordăm suficientă atenţie acestui gest, cum ar fi de exemplu mestecatul mâncării atunci când ne uităm la un film sau când citim o carte captivantă, creierul nu permite diferitelor categorii de neuroni să îşi înceteze activitatea de control, motiv pentru care nu ne muşcăm limba nici măcar în condiţii de distragere a atenţiei“, spune autorul cercetării.

Experţii au injectat virusul modificat ce conţinea vopseaua specială în muşchiul genioglos – cel mai puternic muşchi al limbii - şi în cel maseter – care controlează mişcarea maxilarului - şi au observat că neuronii premotori s-au conectat aproape instantaneu la motoneuronii implicaţi în procesul de retracţie linguală şi închidere a maxilarului, rezultând asfel un mecanism automat şi perfect coordonat de protejare a limbii în timpul mestecării alimentelor.