Din ce cauze se «usucă» ochii

Suprasolicitarea privirii prin statul ore în şir în faţa calculatorului şi administrarea unor medicamente precum diureticele sunt câţiva dintre factorii implicaţi în apariţia neplăcutei senzaţii de ochi uscaţi.

Lacrimile produse în mod normal menţin umiditatea necesară ochilor, îi „spală" şi îi protejează de acţiunea unor factori externi. Pe lângă asigurarea hidratării, substanţele care intră în componenţa lacrimilor (acizii graşi, proteinele, electroliţii şi elementele antibacteriene) neutralizează acţiunea unor microbi ce pătrund în ochi. Dezechilibrele apărute la nivelul acestor substanţe şi scăderea secreţiei lacrimale duc la apariţia sindromului de ochi uscat, în termeni medicali, xeroftalmie sau keratoconjunctivită uscată. Prin urmare, apare senzaţia de ochi uscat, de arsură sau de corp străin. De asemenea, şi lăcrimarea excesivă poate fi un simptom al acestui sindrom, ca un răspuns al lipsei de umidificare fiziologică.

Suprasolicitarea, în cazul tinerilor

De cele mai multe ori, uscăciunea oculară apare din cauza statului prelungit în faţa calculatorului sau televizorului. De obicei, atunci când privim cu atenţie la monitor, uităm să clipim sau clipim mai rar, riscul de apariţie a sindromului de ochi uscat fiind mai mare la cei cu conjunctivită iritativă cauzată de luminozitatea ecranului. De asemenea, şi purtarea lentilelor de contact predispune la xeroftalmie, afecţiune care mai poate fi dată şi de inflamaţia pleoapelor (blefarita) sau de paralizia care împiedică închiderea acestora.

Reacţie adversă la unele pastile

Sindromul de ochi uscat mai poate apărea în urma administrării unor medicamente precum antihistaminicele, antidepresivele, diureticele, analgezicele, antiinflamatoarele, pilulele indicate în bolile cardiovasculare, unele antibiotice şi anticoncepţionalele. Uscăciunea ochilor poate apărea însă şi odată cu vârsta, în urma îmbătrânirii naturale a glandelor lacrimale, de aceea boala este mai frecventă la vârstnici. Astfel, statisticile arată că această afecţiune este prezentă la aproximativ 75 la sută din persoanele cu vârste de peste 65 de ani. Sindromul ochiului uscat este mai frecvent la femeile aflate la menopauză, din cauza modificărilor hormonale specifice, care afectează mucoasele, inclusiv pe cele de la nivelul ochilor. De asemenea, uscăciunea ochilor apare în urma modificărilor hormonale sau în cadrul sindromul Sjögren (boală autoimună care afectează glandele lacrimale), lupusului eritematos şi în poliartrita reumatoidă.

Important: Orbirea este cel mai mare risc al sindromului de ochi uscat.

Ce măsuri se impun

Simptomele sindromului de ochi uscat trebuie să ne trimită la medicul oftalmolog, deoarece pot apărea complicaţii greu de tratat. Câteva dintre metodele de diagnosticare a sindromului de ochi uscat sunt examinarea filmului de lacrimi, cu ajutorul biomicroscopului, şi testul Schirmer, prin care se măsoară gradul de umezire a ochilor. Cele mai prescrise tratamente în sindromul de ochi uscat sunt picăturile de ochi lubrifiante sau lacrimile artificiale (sub formă de soluţie care se picură în ochi), care umezesc corneea şi produc un film lacrimal, necesar ochiului.

În funcţie de gravitatea afecţiunii, poate fi nevoie de aplicarea de două-trei ori pe zi a acestor lacrimi. Sunt o soluţie şi gelurile lacrimale (se aplică seara şi sunt indicate în cazuri mai grave). Medicul poate recomanda şi închiderea temporară sau permanentă a canalului de drenaj al lacrimilor. Prin această metodă se conservă propriile lacrimi, iar acţiunea celor artificiale va dura mai mult. Dacă uscăciunea oculară apare din cauzastatului prelungit în faţa calculatorului, se recomandă purtarea ochelarilor de protecţie şi pauzele de cinci minute la fiecare oră, în timpul cărora este indicat să se clipească des. Trebuie evitate camerele supraîncălzite, vântul, fumul de ţigară şi aerul condiţionat, factori care duc la uscăciunea oculară.

Producţia fiziologică de lacrimi scade treptat, odată cu înaintarea în vârstă.

Specialistul nostru

Dr. Adina Grigorescu medic specialist oftalmolog

Sindromul de ochi uscat este o afecţiune des întâlnită după vârsta de 40 de ani şi este mai frecventă la femei. Modificarea compoziţiei normale a filmului lacrimal reprezintă cauza principală de apariţie a acestei afecţiuni. Sindromul de ochi uscat apare şi ca parte a procesului de îmbătrânire. Se întâlneşte însă şi în cadrul unor boli autoimune, precum lupusul, artrita reumatoidă şi sindromul Sjögren. Poate constitui, de asemenea, reacţia adversă a unor medicamente (antidepresive, antihistaminice, anticoncepţionale, beta blocante) şi este favorizat de climatul uscat, de praf şi de vânt. Alte cauze sunt anumite afecţiuni ale pleoapelor, închiderea insuficientă a acestora şi boli ale glandelor lacrimale. Purtarea îndelungată a lentilelor de contact, fumatul şi clipitul insuficient (la cei care stau mult la televizor, la calculator sau care citesc foarte mult) sunt alţi factori favorizanţi. Tratamentul se adresează în primul rând cauzei determinante.