Dependenţa de alcool – o boală ca oricare alta. Dr. Horaţiu Salvan, Polaris Medical: „Nu-i judecaţi! Dependenţa de alcool nu este un viciu!“

Dependenţa de alcool trebuie privită ca o boală, ca o tulburare progresivă – fizică şi psihică (psihologică). Şi, la fel ca în oricare altă boală, conştientizarea faptului că „ceva nu este în regulă” şi apelarea la ajutorul specialistului (în acest caz, la medicul psihiatru ori la psiholog), este un prim pas obligatoriu în lupta cu dependenţa de alcool!

Medicul Horaţiu Salvan, medic primar psihiatru în cadrul spitalului privat de recuperare Polaris Medical, ne spune mai multe despre dependenţa de alcool: „Fără dorinţa sinceră a pacientului de a primi ajutor, negarea repetată în timp a faptului că ar avea o problemă cu consumul de alcool, în ciuda prezenţei semnelor şi a simptomelor de boală, nu face decât să întârzie momentul iniţierii terapiei de reabilitare”.

Poveştile unor persoane care au cerut ajutor pentru a scăpa de alcoolism

Odată îndeplinit acest prim demers, şi anume recunoaşterea şi conştientizarea problemei, pacientul ajunge în cabinetul psihiatrului.

Iată câteva exemple de răspunsuri la întrebarea „De ce consumaţi băuturi alcoolice?”:

Victor, 35 ani, agent de vânzări: „Consumul de alcool îmi reduce starea de tensiune interioară, de stres, de anxietate; lucrez zilnic cu tot felul de oameni, am de atins anumite target-uri în activitatea mea profesională şi nu este uşor! Unde mai pui că 50% din timp sunt în trafic?! După o astfel de zi de muncă, odată ajuns acasă beau 100-200 ml de tărie şi una/două sticle de bere (de aproximativ doi ani consum şi în weekend, cantităţi chiar mai mari decât cele menţionate). Consumul de alcool mă calma, mă relaxa, dar a devenit un obicei şi vă rog să mă ajutaţi să îl depăşesc. În ultima perioadă am nevoie de cantităţi tot mai mari de alcool pentru a ajunge la efectul dorit, am devenit mai nervos şi au fost două situaţii în care am condus sub influenţa alcoolului”.

Marcela, 66 ani, fostă bucătăreasă în diverse restaurante: „Domnule doctor, eu beau de mulţi ani (minim 25). Am avut perioade în care am reuşit să nu beau (unele chiar şi de 2 ani), dar acum, de când m-am pensionat (de cca. 3 ani), consum zilnic tărie – cam 250 ml. Alcoolul îmi dădea o stare de euforie, vorbeam mult, aveam o stare de bine, dar copiii îmi spun că am devenit obositoare, cicălitoare, uneori arţăgoasă şi am început să uit lucruri în ultimul an; nu mă pot concentra că înainte, simt un tremor deranjant în tot corpul, am nesiguranţă la mers, nu mai pot să dorm, sunt obosită mereu. Mai vreau să vă spun că eu am început să beau, prin natura profesiei, alături de colegii mei – mai socializam şi noi. Acum am venit să vă cer ajutorul pentru că îmi dau seama că «nu e bine ceva cu mine» şi la insistenţele copiilor mei”.

Ionut, 41 ani, cadru didactic: „Sunt un tip timid, emotiv, retras, mai nehotărât de felul meu, interacţionez greu cu cei din jur. Înainte să vă răspund la întrebare, vreau să vă spun că şi tatăl meu era la fel – şi el consuma alcool; de altfel a decedat la 53 de ani din cauza unei ciroze hepatice. Consumul de alcool îmi dezleagă limba, îmi dă o stare de bine, mă face mai curajos; aşa devin şi eu mai sociabil. Consum alcool de aproximativ 13 ani. În ultimul an am început să consum zilnic cantităţi tot mai mari de cognac (chiar şi 500 ml/zi), mi-am neglijat activitatea profesională, am lipsit de la ore… Viaţa de familie e pe ducă – soţia şi fetiţele s-au mutat la părinţi.  Am devenit irascibil şi o dată le-am agresat fizic. Nu mă mai recunosc! Ajutaţi-mă să scap de alcool, să-mi salvez căsnicia şi locul de muncă”.

Exemplele ar putea continua. Fie că sunt anxioşi, fie că sunt depresivi, fie că sunt structuri aparte de personalitate, că au sau nu încărcătură familială, că au trecut sau nu prin evenimente stresante de viaţă, în majoritatea situaţiilor pacienţii au nevoie de suport specializat pentru a trata această boală.

Reţineţi că dependenţa de alcool nu este un viciu! Este o boală şi trebuie tratată ca atare.

Diagnosticarea dependenţei de alcool

Diagnosticul de dependenţă cronică alcoolică este cert prin cumularea a cel puţin 3 din următoarele caracteristici :

• dorinţa  puternică de consum;
• dificultăţi mari în limitarea consumului;
• apariţia stării psihologice de sevraj atunci când se reduce sau încetează consumul  şi dispariţia acestuia la reluarea consumului de alcool;
• apariţia toleranţei – nevoia unor cantităţi mai mari de alcool pentru a obţine efecte produse iniţial la doze mici;
• neglijarea progresivă a plăcerilor sau intereselor: activitatea este centrată pe procurarea şi consumul de băuturi alcoolice;
• persistenţa consumului de alcool în ciuda evidenţei clare a consecinţelor nocive a complicaţiilor induse de consumul cronic de alcool.

Complicaţiile apărute în alcoolism

Dependenţa alcoolică se instalează insidios, în ani de zile, ulterior apărând şi  complicaţii. Acestea pot fi de două feluri:

• Psihice

• sindromul de sevraj (necomplicat sau complicat, cu crize convulsive/ delirium tremens);
• tulburări psihotice;
• tulburări afective (depresie, mânie);
• tulburări anxioase;
• tulburări de somn;
• tulburari cognitive detriorative (până la demenţă alcoolică).

• Somatice

• neurologice;
• gastrointestinale (gastrită, ciroză, pancreatită);
• cardiologice;
• imunologice;
• renale;
• hormonale şi sexuale;
• hematologice etc.

În acest context , trebuie să avem în vedere şi deteriorarea vieţii socio-profesionale şi familiale a acestor pacienţi.

Tratarea dependenţei de alcool prin abordări de ultimă oră

Abordarea pacienţilor cu dependenţă alcoolică în Spitalul Polaris Medical este multidisciplinară, adresându-se atât patologiei de bază, cât şi  problemelor somatice asociate prin elaborarea unor planuri de tratament şi investigaţii individualizate, într-un mediu intim, discret cu respectarea confidenţialităţii actului medical.

Din perspectiva recuperării, reabilitării şi îndeplinirii obiectivelor tratamentului, este crucial pentru aceşti pacienţi să accepte faptul că au o problemă cu alcoolul, că au pierdut controlul asupra consumului de alcool şi să ştie că alcoolismul este o boală!

Obiectivele acestei abordări vizează:

• depăşirea  sindromului de sevraj în siguranţă;
• tratamentul simptomatologiei somatice asociate (echipa multidisciplinară este formată din: medici psihiatrii, psihologi, medici gastroenterologi, medici neurologi, medici cardiologi, medici internişti, medici endocrinologi, specialişti în recuperare/reabilitare fizică, medici reumatologi;
• creşterea motivaţiei pentru menţinerea abstinenţei;
• psihoterapie cognitiv-comportamentală şi consilierea psihologică (individuală şi de grup) a pacientului şi familiei acestuia;
• stimularea recuperării psihiatrice şi a reintegrării socio-profesionale;
• terapie prin artă, terapie ocupaţională;
• diminuarea riscurilor recăderii.

Tratament medicamentos pentru alcoolism

Abstinenţa totală este un deziderat în abordarea pacienţilor diagnosticaţi cu dependenţa de alcool, având în vedere dificultăţile lor mari în limitarea consumului de alcool.

Referitor la tratamentul medicamentos, acesta vizează:

• prevenţia/ depăşirea perioadei de sevraj în siguranţă (medicaţie de substituţie, reechilibrare hidro-electrolitică şi acido-bazică, roborante, anticomitiale-timostabilizatoare, hepatoprotectoare etc.);
• tratarea afecţiunilor psihice (episoade afective-depresive/maniacale, anxietate, tulburări de somn, tulburări cognitive, tulburări psihotice, tulburări de personalitate) şi somatice asociate;
• implementarea unor scheme terapeutice de durată cu reevaluări periodice vizează consolidarea şi menţinerea abstinenţei şi după externarea din spital;
• psihoterapie indivituală şi de grup (vizează şi participarea la grupurile gen „AA”).

Stigmatizarea persoanelor dependente de alcool, principala problemă a netratării acestei afecţiuni

De cele mai multe ori, pacienţii şi familiile acestora realizează că au o problemă cu alcoolul şi solicită ajutor de specialitate într-un un stadiu avansat al adicţiei.

De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că alcoolicii (la fel ca şi pacienţii cu tulburări psihice) sunt judecaţi şi stigmatizaţi de către societate şi, din cauza ruşinii, le este greu să admită că au o problemă şi să ceară ajutor.

Reţineţi că dependenţa de alcool este o boală! Cu cât conştientizaţi mai repede că aveţi o problemă cu consumul de alcool (sau alte substanţe toxice) şi solicitaţi ajutor, cu atât mai repede vă veţi putea bucura din nou de viaţă alături de cei dragi vouă! Puteţi, spre exemplu, să vă autoevaluaţi prin completarea chestionarului Audit (OMS) pentru dependenţa de alcool.

Nimeni nu vă va putea oferi însă garanţia că, odată iniţiat un astfel de demers terapeutic, lucrurile se vor rezolva definitiv. Depinde mult şi de dumneavoastră ca rezultatul final să fie unul pe măsura efortului depus, însă fiţi siguri că există viaţă după alcoolism.

Aşadar, nu uitaţi că: „Pentru a vă lăsa de băut aveţi nevoie de puţină tărie!”.