Degerăturile: cum se tratează acasă și ce riscuri prezintă cazurile grave

Diagnosticarea degerăturilor se bazează pe semnele și simptomele pacientului, pe aspectul pielii și pe o analiză a activităților recente în care acesta a fost expus la frig.

Medicul poate solicita radiografii, o scanare osoasă sau un RMN pentru a ajuta la determinarea gravității degerăturilor și pentru a verifica dacă există leziuni osoase sau musculare.

Degerăturile ușoare pot fi tratate la domiciliu prin acordarea primului ajutor.

- Reîncălziți ușor zonele degerate.

- Lăsați la înmuiat timp de 20-30 de minute sau până când pielea își revine la culoarea normală sau își pierde amorțeala. Pentru față sau urechi, aplicați o lavetă caldă și umedă. Nu reîncălziți pielea degerată cu ajutorul căldurii directe, cum ar fi o sobă, o lampă de căldură, un șemineu.

Pentru toate celelalte degerături, după acordarea primului ajutor adecvat și evaluarea hipotermiei, tratamentul medical poate implica reîncălzirea pielii, medicamente, îngrijirea rănilor, intervenții chirurgicale și diverse terapii, în funcție de gravitatea leziunii.

Reîncălzirea pielii. În cazul în care pielea nu a fost deja reîncălzită, medicul va reîncălzi zona cu ajutorul unei băi cu apă caldă timp de 15 până la 30 de minute. Este posibil ca pielea să devină moale. Este posibil să fiți încurajat să mișcați ușor zona afectată pe măsură ce se reîncălzește.

Medicamente orale pentru durere. Deoarece procesul de reîncălzire poate fi dureros, medicul va administra probabil un medicament pentru a calma durerea.

Protejarea rănii. Odată ce pielea se dezgheață, medicul poate înfășura lejer zona cu cearșafuri, prosoape sau pansamente sterile pentru a proteja pielea. Sau medicul vă poate proteja degetele de la mâini sau de la picioare pe măsură ce acestea se dezgheață, separându-le ușor unele de altele. Și este posibil să fie nevoie ca pacientul să ridice zona afectată pentru a reduce umflarea.

Îndepărtarea țesutului afectat (debridare). Pentru a se vindeca corespunzător, pielea degerată trebuie să fie lipsită de țesut deteriorat, mort sau infectat. Pentru a distinge mai bine între țesutul sănătos și cel mort, medicul dumneavoastră poate aștepta între 1 și 3 luni înainte de a îndepărta țesutul deteriorat.

Terapie cu hidromasaj sau terapie fizică. Înmuierea într-o cadă cu hidromasaj (hidroterapie) poate ajuta la vindecare, menținând pielea curată și eliminând în mod natural țesutul mort. Pacientul poate fi încurajat să miște ușor zona afectată.

Medicamente pentru combaterea infecțiilor. Dacă pielea sau bășicile par infectate, medicul poate prescrie antibiotice orale.

Medicamente pentru distrugerea cheagurilor. Este posibil să se administreze o injecție intravenoasă (IV) a unui medicament care ajută la restabilirea fluxului sanguin (trombolitice), cum ar fi activatorul de plasminogen tisular (TPA). Studiile efectuate pe persoane cu degerături grave arată că TPA scade riscul de amputare. Dar aceste medicamente pot provoca sângerări grave și sunt utilizate de obicei doar în cele mai grave situații și în termen de 24 de ore de la expunere.

Îngrijirea rănilor. Se pot utiliza o varietate de tehnici de îngrijire a rănilor, în funcție de amploarea rănilor.

Intervenție chirurgicală. Persoanele care au suferit degerături grave pot avea nevoie, în timp, de o intervenție chirurgicală sau de o amputație pentru a îndepărta țesuturile moarte sau în descompunere.

Terapia cu oxigen hiperbaric. Terapia cu oxigen hiperbaric presupune respirarea de oxigen pur într-o cameră presurizată. Unii pacienți prezintă o ameliorare a simptomelor după această terapie, dar sunt necesare mai multe studii privind eficacitatea și relevanța acestui tratament.