Cum se manifestă pietrele la vezica biliară

După o masă copioasă, bogată în grăsimi simţi o durere intensă în partea dreaptă, imediat sub coaste? Este foarte posibil ca această durere să fie cauzată de proasta funcţionare a vezicii biliare.

„Litiaza biliară veziculară este o boală extrem de frecventă, a cărei prevalenţă atinge până la 30% din populaţia Statelor Unite şi a Europei de Vest, dar numai o parte dintre bolnavi prezintă simptome“, spune prof. dr. Carol Stanciu, medic primar gastroenterolog, de la Iaşi.

Litiaza biliară (adică prezenţa calculilor la nivelul vezicii biliare) afectează în special femeile, iar riscul de a suferi de această boală creşte odată cu înaintarea în vârstă, cu 1-3% pe an.

Pietrele pot migra

În mod normal, bila, secreţia ficatului care ajută la digestia grăsimilor, este depozitată în vezica biliară, un săculeţ situat imediat sub ficat. Apoi, bila este eliminată în intestinul subţire, prin intermediul unor mici canale, numite căi biliare.

La persoanele care consumă foarte multe grăsimi, care nu fac mişcare, mai ales la cele obeze, în vezica biliară se formează pietre. În 80% din cazuri, aceste pietre sunt formate din aglomerări de colesterol. Prezenţa calculilor în vezica biliară duce, într-o primă fază, la modificarea pereţilor acesteia şi la instalarea infecţiilor.

Uneori însă, pietrele pot bloca eliminarea bilei în intestin sau pot migra în canalul coledoc, îngreunând sau blocând vărsarea fierii în duoden (prima parte a intestinului subţire). De asemenea, în unele cazuri, pietrele pot ajunge chiar până la canalul pancreatic şi, prin urmare, pot cauza complicaţii la nivelul pancreasului (pancreatită acută).

„Prevenirea calculilor biliari se referă la combaterea factorilor de risc: reducerea grăsimilor animale, evitarea regimurilor hipercalorice, a regimurilor bogate în zaharuri şi suplimentarea alimentaţiei cu fibre vegetale. La cei cu dischinezie biliară de tip hipotonie („bilă leneşă“) se recomandă combaterea stazei biliare cu medicamente coleretic/colagoge: extracte de plante (anghirol), săruri biliare (fiobilin) şi eteri aromaţi (rowachol)“, spune specialistul.

Hormonii feminini favorizează formarea „pietrelor“

Calculii biliari sunt întâlniţi cel mai frecvent la femei, cauza principală fiind hormonii feminini (estrogeni), care cresc nivelul colesterolului în vezica biliară. Femeile care au născut mai mulţi copii şi, deci, au avut un nivel ridicat de estrogen, sau cele care iau pilule contraceptive prezintă un risc crescut de a suferi de pietre la vezica biliară.

La medic, după primele simptome

Într-o mare parte din cazuri, litiaza biliară nu se manifestă în niciun fel, pietrele fiind depistate întâmplător la o ecografie. Unele dintre aceste pietre îşi păstrează dimensiunile pe durate îndelungate şi, uneori, pot fi eliminate în mod natural, prin fecale. Altele însă cresc şi duc la complicaţii.

Atenţie la următoarele simptome!

• dureri în partea dreaptă a abdomenului, imediat sub coaste, care se propagă până înspre umărul drept;
• greţuri;
• vărsături;
• febră;
• frisoane.

De cele mai multe ori, durerile apar la aproximativ o oră după masă ca o consecinţă a calculilor care presează pe vezica biliară ce încearcă să se contracte pentru a efectua digestia grăsimilor. Dacă durerile şi vărsăturile persistă mai mult de 6 ore, se impune prezentarea la medic, deoarece aceste simptome indică instalarea complicaţiilor (icter, ciroză biliară secundară, pancreatită acută, colecistită acută).

Operaţia, cea mai eficientă

După efectuarea unei ecografii pentru confirmarea diagnosticului de litiază biliară, medicul gastroenterolog recomandă, de cele mai multe ori, intervenţia chirurgicală de îndepărtare a calculilor şi, odată cu ei, a vezicii biliare (colecistectomie). Se poate realiza şi un tratament medicamentos pentru dizolvarea calculilor (chimică, cu ultrasunete, cu laserul sau cu unde electrohidraulice) sau o operaţie prin care se îndepărtează doar calculii, însă aceste metode sunt doar de moment, recidivele fiind foarte frecvente.

Cea mai eficientă este colecistectomia laparoscopică. Rezultatele postoperatorii ale acestei intervenţii minim invazive sunt excelente: pacientul îşi poate relua alimentaţia după 24 de ore (fără grăsimi, evident), poate fi externat după 48 de ore şi poate reveni la serviciu după 2-3 săptămâni.