Chirurg: „Într-o stare de urgenţă, aceeaşi boală presupune riscuri vitale“. Urgenţe în chirurgia vasculară

Anevrismele de aortă şi stenoza carotidei sunt considerate urgenţe în chirurgia vasculară, potrivit dr. Călin Popa, medic primar în chirurgie cardiovasculară. Specialistul explică de ce şi ce trebuie făcut în plină pandemie.

”Noţiunea de urgenţă presupune aplicarea unui gest terapeutic rapid în scopul îndepărtării pericolului pe care o stare patologică îl presupune. De asemenea, există situaţii în care, starea pacientului este una stabilă, însă, boala prezentă este o ameninţare potenţială imediată, astfel încât într-un viitor apropiat, starea stabilă prezintă o mare probabilitate de a se transforma într-o stare gravă”, explică dr. Călin Popa.  

Aceste situaţii presupun de multe ori operaţii cu riscuri vitale acceptabile  - 1-5% - în comparaţie cu situaţia în care starea stabilă s-a transformat într-o stare urgenţă, în care aceeaşi boală presupune riscuri  vitale de 40-60%, câteodată chiar mai mari, adaugă specialistul. 

Semnal de alarmă

Medicul prezintă câteva situaţii prezente din aria sa de specializare – chirugia vasculară - din dorinţa de a trage un semnal de alarmă şi a sensibiliza pe cei interesaţi direct (bolnavi şi familiile acestora). ”În primul rând pentru a-şi cunoaşte şi recunoaşte  boala, în ideea de a lua cele mai bune decizii atunci când li se propune o anumită metodă terapeutică. Şi să nu uităm că bolile cardiovasculare sunt mult înaintea temutului coronavirus, atât în ceea ce priveşte mortalitatea generală, dar şi complicaţiile de multe ori ireversibile şi invalidante pe care aceste boli le pot determina.”

Anevrismele aortice. Sunt dilatări ale aortei având diverse cauze, dilatări limitate la anumite segmente ale aortei - cel mai frecvent întâlnit fiind anevrismul segmentului subrenal - sau dilatări ce angajază mai multe segmente (anevrisme toracoabdominale) sau chiar parcursul aortei în totalitate (anevrisme panaortice). 

De principiu, aceste anevrisme trebuie tratate, iar evolutia lor cronică lasă, de obicei, timp pentru pregătirea atentă a intervenţiei chirurgicale sau endovasculare, după caz: în situaţii extreme, aceste anevrisme pot suferi rupturi, caz în care intervenţia terapeutică se impune în regim de extremă urgenţă. 

Dificultăţi şi riscuri mai mari 

Trebuie remarcat faptul că, pe lângă dificultatea mult mai mare a unei intervenţii de urgenţă pentru tratarea unui anevrism rupt al aortei, creşte şi riscul acestei operaţii; dacă spre exemplu cura chirurgicală ”la rece” a unui anevrism subrenal presupune o mortalitate perioperatorie de 2-3%, intervenţiile chirurgicale practicate pentru un anevrism rupt de aortă pot genera mortalităţi de 60%. 

”Este, deci evident că un anevrism aortic ar trebui operat până să ajungă să se rupă. De aici se desprinde o concluzie importantă: pentru a nu ajunge în situaţia de a opera un anevrism rupt de aortă, cu mortalităţi perioperatorii imense, ar trebui ca orice anevrism al cărui diametru transversal depăşeşte dimensiunea care face indicaţia operatorie o urgenţă relativă şi prin urmare programată într-un timp cât mai scurt intervenţia chirurgicală.”

”Ca o concluzie, anevrismele aortice rupte constituie urgenţe chirurgicale absolute, iar cele care au dimensiuni mari, urgenţe relative!”

Stenoza carotidei poate reprezenta o urgenţă atunci cand ECO-Doppler carotidian, angiografia şi/sau angio-CT evidenţiază o stenoză subocluzivă a carotidei interne la bifurcaţia acesteia, sau atunci când prin examinare ECO-Doppler se pune în evidenţă o stenoză semnificativă sau chiar la limita semnificaţiei hemodinamice, dar care stenoză este reprezentată de o placă ”moale”, care ar putea fi oricând la originea unei embolii cerebrale care să provoace un accident cerebral ischemic. Ambele situaţii impun intervenţie chirurgicală urgentă.

Păziţi de contaminare

”În actualul context generat de pandemia cu noul coronavirus, toţi aceşti bolnavi, în principal aterosclerotici, diabetici, cu multipli factori de risc, adesea cu insuficienţă renală cronică şi dializaţi, datorită încărcării patologice importante, pe lângă dificultăţile inerente bolii de bază, ei ar trebui păziţi de o eventuală contaminare. 

De aceea, admisia oricăror persoane în spitalul în care aceştia se tratează trebuie limitată drastic şi triată corespunzător (aparţinători, personal sanitar şi auxiliar) bolnavii testati şi izolaţi până la primirea rezultatelor testelor specifice, limitat contactul cu bolnavii la strictul necesar şi măsuri drastice şi susţinute de igienizare şi sterilizare în spital. 

Gravitatea bolilor vasculare ar trebui să impună nu o atitudine expectativă, ci una orientată spre tratarea acestor boli, bineînteles cu respectarea cu stricteţe a măsurilor preventive pentru a împiedica contaminarea virală.”