Ce se întâmplă cu tine după ce mori? Utilizări pe care le poţi da corpului după ce nu-ţi mai este de folos

Caritatea din timpul vieţii o poţi continua şi după ce părăseşti această lume. Obiectul acestei carităţi pot fi banii, hainele, proprietăţile, dar şi propriul tău corp pe care îl poţi dona ştiinţei pe de-a-ntregul sau pe bucăţi. Ce variante au americanii.

Pentru unii poate suna macabru, pentru alţii subiectul este în afara oricărei discuţii, însă pentru o parte dintre americani reprezintă o opţiune demnă de luat în seamă.  

Potrivit cnn.com, J. Nathan Bazzel a decis deja ce va face cu trupul său după ce nu va mai fi. Părţi din el vor fi donate unui muzeu al Colegiului medical din Philadelphia. Americanul are 38 de ani şi este diagnosticat cu HIV. Şi vrea ca oamenii de ştiinţă şi nu numai ei să afle mai multe despre această boală studiindu-i rămăşiţele.

„Dacă fie şi o singură persoană care priveşte scăfârlia sau rinichii cuiva care a suferit de SIDA va învăţa ceva referitor la diformităţile pe care le provoacă boala şi despre importanţa sexului protejat, nu va fi în zadar“, a apreciat tânărul.  

Potrivit aceleiaşi surse, topul opţiunilor este deschis de donările de organe. Sute de oameni îşi pierd viaţa în fiecare zi aşteptând o inimă, un ficat, un rinichi sau un pancreas care nu mai vine. Această dorinţă de a dona trebuie stabilită încă din timpul vieţii. O altă variantă este aceea de a dona ţesut, oase, ligamente sau cornee.

Corpul mai poate fi lăsat ştiinţei cu scopul de a ajuta tinerii studenţi la medicină care realizează disecţii să înveţe mai multe despre organismul uman.

Ce mai pot face americanii? Îşi pot lăsa corpurile la „fermă“. Ce înseamnă asta? Universitatea din Tennessee deţine şi un centru de antropologie unde experţi criminalişti, dar şi studenţi realizează studii pe cadavre pentru a afla informaţii referitoare la etapele de descompunere în diverse medii, la modalităţile de identificare şi la stabilirea cât mai exactă a momentului morţii. „Colecţia“ numără 650 de schelete şi este în creştere. Există însă şi un inconvenient. Antropologii şi criminaliştii returnează corpul familiei după ce au terminat experimentele, iar dacă aceasta nu-l vrea, înseamnă că soluţia nu e cea mai bună opţiune pentru dvs.

Dacă „ferma“ nu este o opţiune, poate brokerul de cadavre este. Acesta se poate îngriji de „livrarea“ diferitelor părţi anatomice către oamenii de ştiinţă care au nevoie de aşa ceva pentru studii sau pregătirea studenţilor. Părţile care nu sunt cerute pot fi duse la crematoriu şi incinerate, iar cenuşa returnată familiei.

Pentru cei care-şi doresc celebritate după moarte expoziţia „Body Worlds“ e o variantă. Trupurile sunt supuse unui procedeu de conservare care elimină apa şi grăsimile şi pune în loc silicon. După care corpurile sunt poziţionate în aşa fel încât par vii, în ipostaze cotidiene. Întregul proces poate dura ani. Există însă câteva reguli despre donare. Trupul trebuie să fie intact şi nu există nicio garanţie că după iniţierea procedeului va ajunge să fie expus. Unele corpuri sunt trimise şcolilor medicale pentru programele de pregătire a studenţilor, iar familia donatorului nu poate avea niciun cuvânt de spus.

La fel ca şi Bazzel, pot fi donate organe ale corpului către muzeele cu acest specific. Anna Dhody, curatorul Muzeului Mutter, care funcţionează pe lângă Colegiul medicilor din Philadelphia, a declarat că, într-o zi a fost sunată de o doamnă care i-a spus: „Am o coloană vertebrală încovoiată la 120 de grade. Nu vă interesează după ce eu n-o să mai am de-a face cu chestia asta?“ „Da, vă rog“, a fost răspunsul curatorului.