Ce îndulcitori sunt de preferat

Gustul dulce al alimentelor poate fi obţinut cu zaharuri naturale, natural-industriale sau folosind produse artificiale. Cea mai sănătoasă opţiune este, fireşte, cea naturală. Unii îndulcitori de sinteză, precum zaharina şi ciclamaţii, sunt foarte contestaţi de specialiştii în domeniu.

Înlocuitorii artificiali ai zahărului pot fi fără calorii, categorie din care fac parte aspartamul (E 951), acesulfamul-K, zaharina (E954), ciclamaţii (de calciu, de sodiu, acidul ciclamic) şi sucraloza (E 955), sau cu calorii, cum sunt xilitolul (E967), manitolul (E421) şi sorbitolul (E 420). Cei fără calorii sunt indicaţi doar diabeticilor (cu diabet de tip 2), dar şi în acest caz doar cu recomandarea medicului curant.

„Îndulcitorii fără calorii nu ar trebui consumaţi de persoanele fără probleme de sănătate în ideea că nu îngraşă. Senzaţia de dulce dată de aceştia ajunge la creier, iar acesta aşteaptă să primească şi calorii. Dar pentru că ele nu există în alimentul consumat, organismul le va reţine din alte alimente, în cantitate chiar mai mare decât dacă am fi folosit îndulcitori cu calorii. Prin urmare, produsele cu asemenea îndulcitori sunt chiar mai periculoase decât cele cu zahăr", susţine prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare din Bucureşti.

Sunt asociaţi cu cancerul

Unii dintre aceşti îndulcitori artificiali fără calorii sunt foarte contestaţi de nutriţionişti. Zaharina, de exemplu, a fost asociată, în experimente de laborator, cu un risc crescut de cancer de vezică urinară, cu cancere genitale şi cu tumori ale prostatei.

Folosirea ciclamaţilor a fost chiar interzisă în unele ţări după ce mai multe studii au semnalat asocierea cu cancerul de vezică urinară. Toată această categorie de îndulcitori poate cauza alergii şi tulburări de tranzit intestinal. Ei sunt contraindicaţi în mod deosebit copiilor şi femeilor însărcinate. Îndulcitorii artificiali cu calorii (xilitolul, manitolul şi sorbitolul) îngraşă ceva mai puţin decât zahărul şi pot avea efect laxativ dacă sunt consumaţi într-o cantitate mai mare de 40 g pe zi.

Cei naturali duc la apariţia cariilor

O altă categorie de îndulcitori este cea a zaharurilor naturale: glucoza (dextroză pe etichetele alimentelor), fructoza (zahărul din fructe), siropurile de glucoză şi de fructoză, zaharoza (zahărul, care este natural-industrial), maltoza (care se găseşte în cereale) şi lactoza (care se găseşte în lapte). Spre deosebire de îndulcitorii sintetici, cei naturali favorizează apariţia cariilor.

Zaharurile naturale sunt sănătoase atâta vreme cât nu sunt consumate în exces. Cel mai mic indice glicemic îl are glucoza, iar cel mai mare - maltoza. Cu cât indicele glicemic este mai mare, cu atât pancreasul este mai solicitat să producă o cantitate mai mare de insulină, ceea ce creşte riscul de a dezvolta rezistenţă la insulină şi de a face diabet. Indicele glicemic ridicat favorizează şi supraponderalitatea şi obezitatea.

Zahărul şi mierea îngraşă la fel de mult

Un gram de miere are patru kilocalorii. Aceeaşi valoare calorică are şi un gram de zahăr alb, aşa încât ambele îngraşă dacă sunt consumate în cantităţi mari. Deosebirea dintre cele două este că zahărul din miere (un amestec de fructoză şi de glucoză) se asimilează lent, fără să crească rapid nivelul glicemiei, pentru ca apoi să scadă la fel de brusc şi să suprasolicite pancreasul, aşa cum se întâmplă când consumăm zahăr alb.