Ce face un glonţ corpului uman
0Atunci când un glonţ străpunge corpul unui om nu distruge doar ţesuturi, ci fărâmiţează şi oasele, dislocă membrele. O leziune a instestinelor poate însemna o pungă de colostomie pentru întreaga viaţă.
Dacă este vorba despre un copil, lezarea unei plăci de creştere poate duce la două membre de lungimi diferite, potrivit pbs.org. „Dacă supravieţuieşti, întrega viaţă ţi se va schimba din pricina glonţului care rupe ţesuturile umane“, a spus Bill Smock, poliţist chirurg la Departamentul Louisville Metro Police. „Dacă vă distrugeţi măduva spinării veţi fi un paraplegic pentru tot restul vieţii, iar dacă vă este afectat creierul, viaţa nu va mai fi la fel“.
În momentul în care se anunţă un atac armat, spitalele de urgenţă trebuie să activeze planul de urgenţă. Toţi angajaţii, incluzând aici doctorii, asistentele medicale, infirmierele, unităţile de transfuzii de sânge, chirurgii sunt toţi chemaţi - mai ales cei de specialitate - şi se deschid noi săli de operaţie.
Neurochirurgii sunt cei care tratează rănile la nivelul creierului, chirurgii cardiologi, pe cele la nivelul cordului. Chirurgii ortopezi şi ce specializaţi în chirurgia mâinii manageriază rănile produse la extremităţi, în timp ce chirurgii generalişti operează rănile de la nivelul toracelui.
Smock este chirurg medico-legal şi studiază rănile provocate prin împuşcare la pacienţii vii. Este o mare diferenţă între cantitatea de energie asociată unui glonţ provenit dintr-o puşcă AR-15 comparativ cu un pistol, spune acesta.
Nikolas Cruz, suspectul care a deschid focul la Liceul Marjory Stoneman Douglas din Parkland, Florida, a ucis 17 persoane cu o puşcă semiautomată AR-15, potrivit presei locale.
Dacă un glonţ loveşte ficatul, nu doar că găureşte organul, dar distruge şi mare parte a ţesutului nu doar din ficat, ci pe tot traseul glonţului. Mai exact, un pistol de 9 milimetri creează o gaură de câţiva centimetri pe traseul glonţului, a mai spus Smock. Însă cu o puşcă leziunile sunt mult mai extinse.
Rănile produse prin împuşcare au devenit tot mai urâte în ultimele trei decenii, potrivit chirurgilor care au tratat pacienţii. Aceştia au adăugat că atunci când au fost instruiţi nu văzuseră răni produse cu arme de asalt, iar acum trebuie să facă faţă unor astfel de situaţii.
„Mi se rupe sufletul când văd persoane care ajung să aibă probleme pe termen lung, rămân paralizate şi a căror viaţă este schimbată de un glonţ fără stăpân“, a mai spus Smock. „Disponibilitatea de a deţine arme de către tineri este nejustificată într-o ţară civilizată“, a conchis acesta.