Cât de periculoase sunt fracturile de şold

Chiar şi trataţi chirurgical, 38% din vârstnicii cu fractură de col femural mor în primul an de la operaţia de montare a protezei de şold. Dacă nu fac această intervenţie, şansele de supravieţuire sunt şi mai mici.

Căzăturile obişnuite şi accidentele casnice nu conduc la fracturi de şold în condiţiile în care masa osoasă are o densitate normală. Dar o serie de factori, precum moştenirea genetică, fumatul, sedentarismul şi, în cazul femeilor, deficitul de hormon estrogen, pot fi responsabili pentru fragilitatea crescută a oaselor şi pentru producerea fracturilor de şold.

„După 40 de ani începe reducerea lentă, cu 2-3% pe an, a masei osoase, iar când intervine menopauza, rata de pierdere creşte până la 20%, dar această pierdere se poate produce şi mai devreme la persoanele care au boli reumatologice cronice, precum poliartrita reumatoidă, spondilita anchilozantă; boli digestive care afectează absorbţia calciului sau boli endocrine, precum hiperparatiroidismul, hipertiroidia", explică medicul specialist reumatolog Ana Zugravu, de la Clinica „Regina Maria" din Bucureşti.

Imobilizează la pat

Potrivit specialiştilor, fracturile de şold sunt destul de frecvente iarna şi apar mai des la vârstnici, în special la femei, tocmai din cauza faptului că sunt o consecinţă a fragilizării oaselor pe fondul osteoporozei, afecţiune ce apare după menopauză.

În cazul vârstnicilor trecuţi de 65 de ani, o simplă căzătură poate conduce la fractură de şold, în această situaţie fiind recomandată chirurgia şi protezarea, adică înlocuirea articulaţiei şoldului şi oaselor deteriorate cu o endoproteză. „În condiţiile în care 38% din vârstnicii operaţi mor în primul an, cei care nu fac operaţie au şanse aproape nule de supravieţuire, explică medicul primar ortoped Ahmad Dia de la Policlinica Titan din Bucureşti. Potrivit specialistului, riscul de deces este mare nu din cauza fracturii, ci ca urmare a complicaţiilor date de imobilizarea la pat. De aceea, în prima săptămână de la producerea fracturii ar trebui să se treacă la implantarea protezei.

„Cu cât se face mai repede intervenţia chirurgicală, cu atât cresc şi şansele de supravieţuire, iar în prima săptămână după operaţie, pacientul poate face deja primii paşi, ajutat de un cadru", mai spune medicul Ahmad Dia.

Produc invaliditate

În cazul în care persoana cu fractură de şold are mai multe boli cronice asociate, precum diabet zaharat, afecţiuni cardiace, fibrilaţie atrială, ateroscleroză, sau dacă nu acceptă riscurile operaţiei, rămâne varianta îngrijirii la pat. În această situaţie este necesară mobilizarea zilnică, adică întoarcerea celui afectat de pe o parte pe alta, ridicarea în şezut şi administrarea de medicamente contra durerii.

„Persoana devine dependentă de cineva care trebuie să o îngrijească, care trebuie să o întoarcă la câteva ore de pe o parte pe alta, să o bată pe spate pentru a evita formarea apei la plămâni şi s-o îngrijească pentru a preveni escarele", atrage atenţia medicul Ahmad Dia. Deşi fractura nu se consolidează încât membrul să poată fi folosit ca un picior sănătos, în trei săptămâni apare o fibroză care limitează durerile. La o lună, cu un cadru de mers sau cu cârje, persoana trebuie să meargă, dar va rămâne cu invaliditate. Chiar şi în cazul unei bune îngrijiri, riscul de deces dat de complicaţiile pe care le implică lipsa mobilităţii este foarte mare, spun specialiştii.

La tineri se evită proteza

În general, tinerii ajung la fracturi de şold din cauza unor accidente precum cele rutiere, nu a unor simple accidente. Fiindcă durata de viaţă a unei proteze este de 15-20 de ani, iar durata medie de viaţă este de 80 de ani, medicii nu recomandă montarea de proteze de şold la tineri, pentru a evita cele câteva operaţii de înlocuire care ar fi necesare ulterior. „La tineri, tehnica recomandată este de reducere a fracturii prin chirurgie şi prin montarea de şuruburi, nu prin protezare", explică medicul Ahmad Dia.