Au românii mai puţine şanse de supravieţuire şi vindecare decât pacienţii cu aceleaşi boli din Occident?

Bolile rare şi cancerul pot afecta orice organ sau sistem, la orice vârstă, copii şi adulţi, precum şi familiile acestora.

Există resurse umane şi materiale specializate necesare pentru stabilirea diagnosticului, monitorizării şi gestionării pacienţilor cu boli rare, iar furnizarea de asistenţă medicală accesibilă şi eficientă din punctul de vedere al costurilor pentru pacienţi este o prioritate a tuturor guvernelor, cu toate acestea, costurile rămân o problemă. În plus, în domeniul oncologiei, se poate vorbi chiar de o criză a specialiştilor, conform datelor INS - şi a medicaţiei aferente. 

Regulamentul (CE) nr. 883/2004 oferă posibilitatea de a trimite pacienţii care suferă de boli rare sau cancer în alte state membre, chiar şi pentru diagnosticare şi tratamente care nu sunt disponibile în România. Finanţarea Romaniei cu privire la posibilităţile oferite de Regulamentul (CE) nr. 883/2004 este însă la cote relativ mici pentru a acoperi nevoile reale ale unei populaţii în general îmbătrânite, în cadrul căreia se constată existenţa în medie a 2-3 afecţiuni cronice /persoana şi o frecvenţă mult mai ridicată a îmbolnăvirilor. De aceea, facilitarea accesului pacienţilor la o gamă cât mai largă de medicamente, la preţuri convenabile, pentru a nu pune sub presiune bugetele alocate medicamentelor, ar trebui să reprezinte o prioritate pentru România. Trebuie avut în vedere şi că mulţi pacienţi îşi procură medicamentele pe cont propriu şi nu prin intermediul unui program de asigurări.

Companiile farmaceutice mari îşi îndreaptă investiţiile în cercetare şi dezvoltare, primordial în tratamente de cancer şi tratamente de boli rare, şi datorat faptului că aceste zone sunt cele de libertate relativă a preţurilor, autorităţile având o putere limitată de control a preţurilor la nivel national în cazul acestor tipuri de boli, ţinând cont de gravitatea lor. 

Preţuri uneori excesive sunt negociate de producatori cu guvernele nationale, justificând aceste costuri comparativ cu costurile aferente altor boli infecţioase de-a lungul anilor, pe principiul “alegerile ieftine, costă scump”. Producătorii şi furnizorii de medicamente esenţiale, cu potenţial de salvare a vieţii, trebuie să asigure furnizarea adecvată de medicamente actualizate pentru toate pieţele din Europa. Totusi, pacienţii români au în continuare un acces limitat la aceste terapii. 

Acesta este motivul pentru care, autorităţile din domeniul sănătăţii publice din multe ţări susţin că este important să se poată cumpăra medicamente din cele mai ieftine surse posibile, necesitând, printre altele şi un regim deschis al importului paralel. Este evident că factorii de decizie din ţările în curs de dezvoltare pun o pondere mai mare pe accesibilitatea medicamentelor decât pe promovarea cercetării şi dezvoltării farmaceutice în străinătate. Şi în România, autorităţile ar trebui să ia în considerare toate alternativele de aprovizionare a pieţei, în special cele funcţionale la nivel European, aşa cum este importul paralel de medicamente : adică aducerea de medicamente din statele membre UE în România, în paralel cu cu sistemul tradiţional de distribuţie a marilor companii producătoare. 

Importurile paralele sunt identice cu produsele originare, distribuite direct, cu excepţia faptului că acestea pot fi ambalate în mod diferit. Poziţia politică a Comisiei Europene este că importurile paralele cresc concurenţa asupra preţurilor şi că, la rândul său, acestea sporesc bunăstarea consumatorilor, deoarece importul de bunuri dintr-o ţară cu preţuri mai mici obligă vânzătorii din ţara de destinaţie să reducă preţurile. 

Importurile paralele au un rol important în prevenirea compartimentării pieţelor naţionale şi sunt reglementate în legislaţia europeană - conform articolul 34 din Tratatul de funcţionare al Uniunii Europene, dar  şi în legislaţia românească - pe baza Procedurii de eliberare a AIP-urilor din 2008. Medicamentele eliberate pe baza de prescripţie, importate paralel nu sunt incluse încă în Lista cu denumiri comune internaţionale ale medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală.

Deşi inovaţia farmaceutică este unul dintre pilonii asigurării sanatatii la nivel global, experienţa din ultimii ani arată că noţiunea de medicamente noi nu înseamnă neaparat mai bine, în timp ce asigurarea disponibilităţii unor medicamente ieftine, cu o eficacitate demonstrata clinic sau asigurarea accesului la terapii de utimă generaţie, aprobate în UE, reprezintă o problema stringentă, care necesită soluţionare.

Articol susţinut de ADEM România.