Aşa poţi obţine un abdomen tonifiat în timp scurt!

Cele cinci exerciţii propuse de antrenorul nostru te ajută să scapi de grăsime şi, în acelaşi timp, să-ţi întăreşti musculatura de la acest nivel.

Dorinţa de a avea un abdomen plat şi tonifiat devine mai puternică în sezonul cald, când ne expunem mai mult corpul decât în restul anului. Dincolo de aspect, grăsimea care se depozitează în această zonă pune sănătatea în pericol. Specialiştii americani de la Clinica Mayo afirmă că stratul adipos de pe abdomen „sufocă" organele interne şi îndeosebi inima.

De altfel, un studiu american realizat pe un eşantion de 400 de obezi a arătat că peste 70% din ei sufereau de diferite probleme cardiovasculare, cele mai frecvente fiind aritmiile (bătăile neregulate ale inimii).

De asemenea, grăsimea de pe abdomen transformă testoste-ronul (hormonul sexual masculin) în estrogen (hormonul sexual feminin), iar acest lucru îşi pune amprenta negativ asura apetitului sexual.

Deşi se spune că zona abdomenului este cel mai dificil de lucrat, antrenoarea Ilinca Tarbujaru de la Sala „Your Trainer" ne arată cinci exerciţii cu un grad mediu de dificultate, care vizează exclusiv această zonă. 

Exerciţiul 1: Stai întins pe spate cu braţele îndoite şi sprijin pe palme. Picioarele trebuie să formeze un unghi de 45 de grade. Din această poziţie, trage de braţe şi de picioare în acelaşi timp. Repetă mişcarea de 32 de ori, în câte patru reprize.

Exerciţiul 2: Stai întins pe saltea cu braţele la ceafă şi cu picioarele în unghi de 90 de grade. Ridică-te, întinzând în acelaşi timp, mâna către piciorul opus. Repetă mişcarea de 32 de ori, în câte patru reprize.

Exerciţiul 3: Stai întins pe spate, cu mâinile pe lângă corp şi cu picioarele întinse astfel încât să formeze un unghi de 45 de grade. Adu alternativ spre piept când piciorul drept, când pe cel stâng. Repetă mişcarea de 32 de ori, în câte patru reprize.

Exerciţiul 4: Stai întins pe spate, cu mâinile sub şezut şi picioarele întinse într-un unghi de 45 de grade. Din această poziţie, trage alternativ spre piept când piciorul drept, când pe cel stâng. Repetă mişcarea de 32 de ori, în câte patru reprize.

Exerciţiul 5: Stai pe spate şi întinde picioarele astfel încât să se formeze un unghi de 90 de grade. Din această poziţie, ridică şi coboară trunchiul pe saltea ţinând în acelaşi timp mâinile întinse. Repetă mişcarea de 32 de ori, în câte patru reprize.

Psihologul răspunde: „Am născut, iar soţul meu amână apropierea fizică“

Lena Rusti psiholog, psihoterapeut

Am născut pe cale naturală în urmă cu trei luni, iar soţul meu a fost lângă mine în acest proces, a stat chiar pe holul spitalului. Fetiţa noastră este sănătoasă, eu la fel, am fost la medic şi organismul meu s-a refăcut normal. Soţul meu a devenit protector, mă priveşte altfel, problema este că încă nu poate să se apropie de mine fizic. Suntem tandri, dar nu facem dragoste, cumva se blochează, amână şi toate asigurările mele nu au niciun efect. Cred că se teme să nu-mi facă rău. Cum îl pot ajuta? Mulţumesc! Alina, 30 de ani

Naşterea unui copil aduce schimbări semnificative în viaţa părinţilor. Soţul dumneavoastră v-a fost alături cât de mult a putut şi aproape că a participat la naştere. Restul ţine mai mult de presupunerile dumneavoastră decât de certitudine. Adică ştiţi cu siguranţă că este reţinut şi că a apărut un prag dincolo de care nu mai poate trece, însă ce l-a dus la acest tip de reacţie o putem afla cu adevărat doar de la el.

Atât timp cât vorbiţi despre asta având o atitudine de superioritate, va fi greu să rezolvaţi situaţia. Atitudine de superioritate poate fi pentru el faptul că vă raportaţi cu simplitate şi naturaleţe la o situaţie care lui nu îi mai este confortabilă. Atunci când el se apropie de dumneavoastră, asigurările dumneavoastră pot mai mult să îl inhibe decât să îl facă să se simtă confortabil.

Femeie, nu doar mamă

Îl puteţi ajuta vorbind cu el, însă fără a încerca să îi minimizaţi anxietatea (dacă ea există şi e cauza schimbării sale comportamentale) prin asigurările dumneavoastră verbale. Mai degrabă, încercaţi să validaţi ceea ce simte şi să înţelegeţi şi cum vede el lucrurile. Însă acest lucru nu îl puteţi face doar presupunând ceea ce simte el, ci ajutându-l să vă spună ce simte. Poate că soţul dumneavoastră cere prin comportamentul său timp.

Dacă e aşa, atunci blocajul său poate că nu vine doar de la faptul că a participat la naştere, ci din experienţe sau din convingeri mai vechi care îl fac acum să reacţioneze astfel. În spatele reţinerii pot fi multe lucruri, de la frica de a nu vă răni până la suprapunerea rolului dumneavoastră de mamă cu cel de femeie, lucruri pe care încă le aşază în interior. Important este să încercaţi să vorbiţi şi, dacă nu reuşiţi, să mergeţi la un psihoterapeut alături de care să discutaţi situaţia.

El are nevoie să îşi dea voie în interior să vă vadă din nou femeie, nu mama copilului său, nu femeia care suferă dând naştere copilului său. Dacă lăsaţi lucrurile aşa sau reacţionaţi în feluri care să îi întărească comportamentul (adică în loc să îl ajute, reacţiile dumneavoastră îl inhibă şi mai tare), retragerea poate deveni tot mai greu de rezolvat cu cât timpul trece.