SRI a publicat documente istorice despre spionaj, refugiați și tensiunile României din perioada interbelică și a celui de-al Doilea Război Mondial
0Serviciul Român de Informații a făcut publice o serie de documente de arhivă cu o valoare istorică deosebită, care oferă o perspectivă amplă asupra modului în care funcționau serviciile secrete românești în perioada interbelică și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Documentele declasificate scot la lumină detalii sensibile despre activitățile de spionaj desfășurate pe teritoriul României, relațiile economice externe ale statului, tensiunile diplomatice din acele vremuri, precum și gestionarea unuia dintre cele mai mari valuri de refugiați din istoria țării – refugiații polonezi din 1939.
Potrivit SRI, arhivele relevă modul în care structurile de siguranță ale statului monitorizau spionajul german camuflat în societăți comerciale, interesat în special de resursele strategice ale României – petrol, cereale și lemn – esențiale pentru efortul de război al Germaniei naziste.
„Era în atenție, de asemenea, exploatarea concurenței dintre doritorii produselor românești de export pentru obținerea unor condiții cât mai bune de plată. Totodată, prezenta un deosebit interes identificarea posibilităților de intrare, cu prioritate, pe piețele din care se puteau obține materii prime, produse finite și alimentare, armament și muniții, de care România avea neaparată nevoie pentru producție, consum și apărare”, transmite SRI pe Facebook.
Printre companiile aflate sub supravegherea Serviciului Român de Informații se număra și societatea Solagra, care ajunsese să dețină monopolul semințelor oleaginoase și care, potrivit informațiilor de arhivă, ar fi fost implicată și în organizarea unor rețele informative germane.
De asemenea, documentele arată că alte firme din domeniul transporturilor, precum Schenker, Terestra Maritimă, Terestra Română sau Norddeutscher Lloyd-Bremen, erau suspectate de activități de spionaj și propagandă nazistă, profitând de rețelele comerciale pentru colectarea de informații.
Celebrul caz „Butenko”
Un capitol aparte este dedicat celebrului caz „Butenko”, dispariția în 1938 a lui Theodor Hrisanfovici Butenko, însărcinatul cu afaceri al URSS la București. Deși autoritățile sovietice acuzau la acea vreme că diplomatul ar fi fost răpit și ucis de legionari, documentele SRI aduc informații importante și indică faptul că Butenko a părăsit voluntar România.
Ulterior, acesta a apărut la Roma, unde a declarat presei internaționale că ar fi dejucat o tentativă de răpire pusă la cale chiar de agenți ai GPU, structura de informații externe a NKVD. În scrierile sale ulterioare, Butenko a devenit un critic virulent al regimului sovietic, dezvăluind practici represive ale acestuia.
România a acceptat intrarea pe teritoriul său a zeci de mii de refugiați civili și militari
Arhivele mai conțin informații detaliate despre primirea refugiaților polonezi după atacarea Poloniei de către Germania nazistă, la 1 septembrie 1939.
România a acceptat, la solicitarea guvernului polonez, intrarea pe teritoriul său a zeci de mii de refugiați civili și militari – între 50.000 și 100.000 de persoane, dintre care până la 60.000 de militari. Gestionarea acestui aflux masiv a reprezentat un efort major pentru statul român, în contextul presiunilor exercitate de Germania și URSS.
Potrivit SRI, documentele arată că autoritățile române au încercat să asigure atât asistența umanitară pentru refugiați, cât și respectarea regulilor de neutralitate, monitorizând atent orice activitate politică sau militară desfășurată pe teritoriul României.
Documentele declasificate, emise anterior datei de 6 martie 1945, au fost puse la dispoziția cercetătorilor prin Sala de Studiu a Arhivei Centrale a SRI.