Exclusiv Singurul mod în care Ucraina poate stopa Rusia. România face parte din ecuație: „Ar fi cel mai mare câștig și pentru NATO”

Ucraina se află într-o situație delicată pe front, iar tot mai mulți experți militari avertizează că nu poate câștiga singură în fața Rusiei. Politologul Vladimir Socor spune că există însă o cale în care Ucraina poate câștiga, dar pentru asta e nevoie să fie primită în NATO și ajutată.

Pe 22 februarie 2022, Federația Rusă invada Ucraina, în pofida garanțiilor care au venit anterior de la Moscova că nu urmează un război. De atunci, în total au murit probabil sute de mii de oameni, militari din ambele armate, dar și civili, iar Ucraina a fost distrusă.

Toate acestea ar fi putut fi prevenite de SUA și de aliați dacă ar fi acceptat Ucraina în NATO. De atunci, ucrainenii au cerut în repetate rânduri să fie acceptați în alianță, dar răspunsul a fost de fiecare negativ.

E cea mai mare eroare a Occidentului, susține Vladimir Socor, analistul geopolitic devenit celebru de pe vremea când era una dintre cele mai ascultate voci de la Radio Europa Liberă, unde a anunțat căderea comunismului și sfârșitul regimului Ceaușescu. Arc peste timp, azi, Socor este unul dintre cei mai cunoscuţi analişti politici ai fundaţiei Jamestown şi Eurasia Daily Monitor, specializat în problemele Europei de Est.

Promisiuni fără orizont

Anii au trecut, oportunitatea a fost irosită de aliați, iar Ucraina nu face parte nici azi din NATO și din Uniunea Europeană. Evident, au fost invocate motive reale – corupția endemică din Ucraina, problemele mari cu justiția, lipsa reformelor, dar aliații ar fi putut cel puțin să ofere garanții ferme de securitate acestei țări.

În ceasul al 13-lea, NATO și-ar putea deschide porțile, teoretic, pentru Ucraina. E cel mai important demers al președintelui Volodimir Zelenski, care se află în prezent în SUA, unde a prezentat un „plan al victoriei” și a purtat discuții importante, inclusiv cu președintele Biden. De atfel, potrivit The Wall Street Journal, oficialii americani au calificat planul drept o „pledoarie reambalată” pentru mai multe arme și ridicarea restricțiilor privind utilizarea rachetelor cu rază lungă de acțiune, iar administrația președintelui Joe Biden și-ar fi exprimat îngrijorarea cu privire la planul președintelui ucrainean, considerându-l insuficient de detaliat.

Ca de fiecare dată, Ucraina a primit promisiuni cu privire la susținerea militară, în condițiile în care nu este mai puțin adevărat că SUA și ceilalți aliați au furnizat Kievului arme în valoare de peste 100 de miliarde de dolari și sume importante de bani. Fără acest sprijin, Ucraina ar fi colapsat. Însă marea cerere a lui Zelenski rămâne legată de acceptarea țării sale în NATO. Dar, deocamdată, în pofida declarațiilor încurajatoare, nu este foarte clar când anume ar putea deveni parte a alianței.

NATO, un vis frumos pentru Ucraina

Problema cea mare este că atâta timp cât vor fi ținuți în afara NATO, ucrainenii vor rămâne la cheremul Rusiei, crede Vladimir Socor. Deși au existat state care au făcut apel ca Ucraina să fie primită, există în continuare țări care refuză. Și nu este vorba atât de Ungaria sau Slovacia, cum s-ar pute crede, cât de SUA și Germania, adică cel mai important stat din NATO și unul dintre cele mai importante, astfel încât cuvântul lor cântărește enorm.

România este și ea parte a ecuației, dar Bucureștiul a transmis deja că este de acord cu aderarea Ucrainei la NATO și UE. Totul este însă blocat, pentru că, pentru ca o țară să fie admisă, e nevoie de acordul membrilor în unanimitate.

„Ucraina ar fi fost cel mai mare câștig geopolitic pentru NATO și ar fi trebuit să fie admisă încă de când și-a manifestat această dorință, din anii 90, când președintele Kucima a transmis acest mesaj. Noi știm că NATO ia decizii numai cu acordul comun al tuturor alianților. SUA și Germania se opun vehement. Și acum, dacă s-ar lua decizia, ar fi un mare câștig”, spune Socor.

El a exprimat și motivele pentru care aceste țări nu vor să dea undă verde Ucrainei.

„Scopurile formulate de administrația Biden, de la început și până astăzi, că nu s-au schimbat, au fost să îmbunătățească poziția Ucrainei la eventuale negocieri de pace. Deci nu să ajute Ucraina să câștige, dar să îmbunătățească poziția Ucrainei la eventuale negocieri de pace și să aștepte pentru convocarea unei eventuale conferințe de pace, atunci când poziția Ucrainei se va mai întări. Dar această strategie a fost formulată în situația în care Rusia deja stăpânea teritorii întinse din Ucraina. Iar orice aranjament de pace, conferință sau alt aranjament de pace, presupunea înghețarea liniilor de fronte existente, care tăiau de-a curmezișul teritoriului Ucrainei. Implicit se avea în vedere o împărțire teritorială a Ucrainei. Administrația Biden nu a formulat aceste scopuri în mod explicit, dar ele puteau fi deduse cu claritate din retorica publică a administrației Biden”, mai spune Socor.

Aliații se tem de un război devastator cu Rusia

El vorbește despre faptul că există multe voci în SUA care cer ca Ucraina să fie abandonată și împărțită. Și nu este vorba doar de Donald Trump și de apropiații săi republicani, susține Vladimir Socor.

„Un număr de analiști și comentatori influenți și importanți conectați la administrația Biden în Washington au propus în mod deschis o împărțire a Ucrainei, sugerând modelul Coreea din anii 1950-1953, modelul Germania din 1945-1989 și modelul Cipru din 1974 încoace. Toate aceste modele erau invocate ca eventoare precedente sau argumente în favoarea unei înțelegeri cu Rusia în acești termeni”, punctează expertul.

Deși foarte mulți experți avertizează că Rusia ar putea declanșa un război nuclear care ar duce la distrugerea lumii, Vladimir Socor crede că se exagerează.

„Administrația Biden a fost și rămâne în continuare dominată de un șir de temeri. Mai prozaic spus, frica de război nuclear pe care conducătorii administrației Biden, în fruntea chiar cu președintele, o mărturisesc din când în când. Rusia nu mărturisește această frică și probabil că nu o are, dar administrația Biden nu numai că o mărturisește, dar o etalează. E vorba de frica de război nuclear, e o frică. O a doua frică este frica, paradoxal, frica de victoria Ucrainei, care în viziunea administrației Biden ar destabiliza Rusia și ar duce eventual la răsturnarea lui Vladimir Putin de la putere”, adaugă el.

Vladimir Socor crede că în acest caz NATO ar trebui să treacă peste prevederea care blochează acceptarea Ucrainei, anume că un stat aflat în război nu poate fi admis în alianță. El descrie un scenariu sumbru, pentru cazul în care Ucraina va rămâne în afara NATO. Afectate vor fi în primul rând țările din flancul estic al NATO, inclusiv România. Aceste țări ar putea ajunge să se învecineze cu Rusia. În același timp, Ucraina ar putea fi transformată într-o ruină, iar costurile reconstrucției să depășească capcitatățile financiare ale aliaților. 

Tragediile prin care trece Ucraina

„Știm toți că aproximativ 20% din teritoriul Ucrainei este ocupat de Rusia, ceea ce reprezintă în sine o situație catastrofală. Dar mai sunt și alte dimensiuni. În primul rând dimensiunea demografică. Ucraina este în curs de a pierde, după estimările generale, aproape o treime din populația pe care a avut-o înainte de război. Deci Ucraina pierde aproape o treime din populația pe care o avusese înainte de 2014. Și anume, sunt vreo 6 milioane sau cel puțin 6 milioane de refugiați ucrainieni înregistrați pe teritoriul Uniunii Europene. Numărul real este însă cu siguranță mult mai mare, pentru că sunt și unii refugiați neînregistrați. Și vorbim de cel puțin șase milioane numai pe teritoriul Uniunii Europene, fără a pune la socoteală și alte țări. Deci asta este o altă pierdere”, mai spune Socor.

Dar nu numai atât. Ucrainenii mai au și alte probleme demografice. Dimensiunea socială este una imensă.

„A doua pierdere, ucrainienii rămași în teritoriile ocupate de către Rusia. O a treia categorie, ucrainieni duși, forțat sau neforțat pe teritoriul Rusiei, în interiorul teritoriului Rusiei. Încă o categorie pe care trebuie să o punem în calcul, victimele de război. Cei care au murit în război, și militari și civili, și cei care au fost răniți grav în război, și, ca urmare, pierderile de natalitate, pe care le va suferi Ucraina după încetarea războiului. Punând în calcul toate aceste categorii de populație, Ucraina va pierde aproape o treime din populația ei”, completează expertul.

Catastrofă demografică

Tragedia Ucrainei este chiar mai mare de atât. Culmea, de această hemoragie demografică a Ucrainei va beneficia Rusia, care va câștiga populație. Practic, populația Rusiei a crescut artificial cu câteva milioane de oameni, doar prin anexarea celor trei oblasturi ucrainene.

„Să ne gândim și că mulți ucrainieni sunt rămași în teritoriile ocupate sau, eventual, transplantați în Rusia, vor fi deznaționalizați și rusificați. Deci și din acest punct de vedere, Ucraina va pierde populație, iar Rusia va câștiga populație. Din punctul de vedere al Rusiei, care suferă de deficit de forță de muncă, pentru ruși este preferabil să recruteze forță de muncă ucraineană decât forță de muncă provenită din fosta Asie centrală sovietică. Cei veniți de acolo în Rusia duc la tensiuni sociale, sunt mai puțin productivi, dar ucrainenii luați din Ucraina și puși să lucreze în Rusia deja cunosc sau vor învăța limba rusă foarte ușor, se vor adapta, vor fi integrați, vor fi asimilați cu ușurință, nu vor conduce la tensiuni sociale. Deci pentru Rusia este un mare câștig de forță de muncă. Mai ales că ucrainii din răsăritul Ucrainei, care până la urmă vor lucra pentru Rusia ca forță de muncă, provin din acele regiuni industrializate de Ucraine. Deci sunt forță de muncă calificată”, mai explică Socor.

Și deși s-a vorbit mult la începutul războiului despre faptul că teritoriile ocupate și cele vizate de ruși sunt extrem de bogate în resurse naturale, nu se știe cu exactitate cât ar valora acestea. Fără aceste resurse, Ucrainei îi va fi foarte greu să își repună pe picioare economia ruinată de război.

„O altă dimensiune care este rareori conștientizată în străinătate, adică în afara Ucrainei, este aceea că Ucraina pierde principalele ei resurse economice. Acestea sunt concentrate în mare parte în teritoriul ocupat de ruși. Anume, cărbunele în Donbass, resurse uriașe. De asemenea, industria metalurgică și chimică din Ucraina sunt concentrate în Donbass, iar acestea erau înainte de război principalele industrii de export. Cea mai mare centrală nucleară din Europa, cea din Zaporojie, se află tot în teritoriul ocupat de ruși. Și să nu uităm faptul că mari suprafețe de teren agricol, terenuri de cea mai înaltă calitate având cel mai bun cernoziom au rămas în teritoriul ocupat de Rusia. Acum Rusia strânge recoltele de acolo și le exportă prin Marea Neagră”, mai spune Socor.

În plus, Ucraina a pierdut accesul la mai multe porturi importante și practic a rămas cu un singur port sau un complex de trei porturi, cele din Odesa și din jurul Odesei, cu un singur culoar de navigație prin Marea Neagră. Deci Ucraina pierde resursele economice cele mai importante, dacă nu recuperează aceste teritorii. Asta înseamnă că îi va fi extraordinar de greu să își refacă economia după încetarea războiului”, punctează Vladimir Socor.

Cine este Vladimir Socor

Vladimir Socor este membru senior al Fundației Jamestown din Washington și al publicației sale emblematice, Eurasia Daily Monitor (din 1995 până în prezent), unde scrie articole analitice. Un expert recunoscut internațional, cu expertiză în fostele țări guvernate de sovietici din Europa de Est, Caucazul de Sud și Asia Centrală. Este considerat expert în probleme de securitate regională, conflicte secesioniste și politici și programe NATO. Socor este specializat în spaţiul est-european, cu precădere pe problemele politice şi conflictele etnice din fostele republici sovietice şi aşa-numitele „conflicte îngheţate“ din zonă.

Vladimir Socor este invitat frecvent la conferințe politice din SUA și Europa. Este lector obișnuit invitat la Colegiul de Apărare NATO și la Programul Mării Negre al Programului de Securitate Națională al Universității Harvard (Școala de Guvernare JFKennedy). Vladimir Socor a fost anterior analist la Radio Free Europe/Radio Liberty Research Institute (1983-1994). Este cetățean al Statelor Unite și trăieşte de mai bine de 40 de ani în Washington şi la München.