Sergiu Nicolaescu despre unchiul său, un poliţist-legendă: „Mă plimba pe Lipscani şi-mi zicea: aici e magazinul unui evreu care le-a crescut pe fetele lui Gheorghiu Dej!”

Gheorghe Cambrea, unchiul lui Nicolaescu, a fost închis la Făgăraş şi a murit la doi ani după eliberare. „Omul ăsta era un ideal pentru mine”, obişnuia să spună regizorul.

adevarul.ro a vorbit cu  Florin Şinca, autor a patru cărţi despre istoria Poliţiei Capitalei, el însuşi comisar de poliţie astăzi, dar şi cu urmaşul unui alt justiţiar legendă, Eugen Alimănescu.

Ca urmare a popularităţii în epocă, despre filmele lui Sergiu Nicolaescu, „Cu mâinile curate” (1972), „Ultimul cartuş” (1973), „Un comisar acuză” (1974), „Revanşa” (1978), „Duelul” (1981), au apărut legende urbane, o parte bazate pe declaraţiile regizorului, altă parte bazate pe istoria Poliţiei Române. Multe dintre informaţii au fost amplificate din nevoia de a găsi eroi reali. Se spune că Gheorghe Cambrea şi Eugen Alimănescu, doi poliţişti ai anilor’40, au stat la baza eroului Comisarul Moldovan. Dintre celebrele replici ale lui Moldovan, „Un fleac, m-au ciuruit!” ar fi aparţinut „Comisarului de Fier” Eugen Alimănescu.

Poveştile despre acea perioada agitată rămân insuficient documentate din lipsa informaţiilor de arhivă, mai ales începând cu anul 1949, când Poliţia s-a transformat în Miliţie.

Deşi nu avea studii specializate, Alimănescu era un om foarte radical şi necesar acelor vremuri. A început prin a a fi comunist, dar a sfârşit ca victimă a comuniştilor. Nici la CNSAS nu s-a găsit încă dacă a fost urmărit sau a avut un dosar”

„Un ofiţer politic putea să şteargă un om de pe faţa Pământului!”

„Deşi nu avea studii specializate, Alimănescu era un om foarte radical şi necesar acelor vremuri. A început prin a fi comunist, dar a sfârşit ca victimă a comuniştilor. Nici la CNSAS nu s-a găsit încă dacă a fost urmărit sau a avut un dosar”, povesteşte pentru adevarul.ro comisarul de polţie Florin Şinca, autor a patru volume despre istoria Poliţiei Capitalei, şi adaugă: “Un ofiţer politic care îi angaja atunci pe un Cambrea sau pe un Alimănescu, avea ştampilă personalizată, ceea ce înseamna atâta putere încât printr-o singură urmă de pix putea să şteargă un om de pe faţa Pământului!”.

Demonstraţie reprimată de poliţie în 1934

Alimănescu a fost ucis după ce descoperise jaful unor ofiţeri ruşi la Sinaia. Cambrea a fost arestat şi închis în anul 1950, la vârsta de treizeci de ani şi a făcut puşcărie Politică la Făgăraş. A fost eliberat când Ceauşescu a dat drumul tuturor deţinuţilor politici, însă a mai trăit doar doi ani. A murit de inimă, conform spuselor regizorului Sergiu Nicolaescu.

„Trebuia să-i bage undeva şi pe comunişti!”

„În schimb, pentru Gheorghe Cambrea, care era poliţist judiciar, Nicolaescu avea un adevărat cult. S-a hrănit din experienţa acestui om”, mai spune Şinca.

Şinca a făcut în anul 2009 un interviu cu regizorul pe această temă. În ceea ce priveşte acurateţea adevărului istoric în filmele lui Nicolaescu, Şinca explică: “Chiar aseară am revăzut, la rece <<Un comisar acuză>>, care respetcă în mare adevarul istoric, dar are şi nişte derapaje pentru că s-a făcut în vremea comunismului şi trebuia să-i bage undeva şi pe comunişti, deşi ei nu existau atunci, erau niste pigmei!”.

  Chiar aseară am revăzut, la rece <<Un comisar acuză>>, care respetcă în mare adevarul istoric, dar are şi nişte derapaje pentru că s-a făcut în vremea comunismului şi trebuia să-i bage undeva şi pe comunişti, deşi ei nu existau atunci, erau niste pigmei!”.

Gheorge Cambrea avea un Buick identic cu cel din film

O descriere a lui Gheorghe Cambrea există şi pe siteul filmului „Supravieţuitorul”, ultimul regizat de Nicolaescu din seria cu personajul Comisarul Moldovan. Poliţistul era “slobod la gură”, vorbea “două dialecte româneşti – cel <<golănesc>> şi cel <<de domn>>” şi “avea maşină, un Buick identic cu cel din film”. Atent la detalii, Nicolaescu purta în film, în ipostaza comisarului, pantofi ca ai unchiului său. “Îi port şi eu acum la fel ca el: cu talpă de cauciuc şi bot rotund. Se îmbrăca mereu în costum şi, bineînţeles, cu cravată. De cele mai multe ori avea şi vesta. Şi purta întotdeauna un revolver cu el.”

Se îmbrăca mereu în costum şi, bineînţeles, cu cravată. De cele mai multe ori avea şi vesta. Şi purta întotdeauna un revolver cu el.”

Îl plimba pe nepotul Nicolaescu pe Lipscani

În interviul realizat de istoricul Florin Şinca şi publicat în revista Poliţiei Capitalei în anul 2009, regizorul îşi aminteşte şi alte secvenţe alături de unchiul Cambrea.

“Era fantastic. Mergea pe stradă şi-mi spunea: uite, cutare, cutare, cutare, ăsta e homosexual, aveau un semn… Cunoştea fiecare magazin în parte şi cunoştea şi istoria lui. Mi-aduc aminte că Gheorghiu-Dej ajunsese la putere şi el îmi povestea când mergeam cu el pe Lipscani: Uite, aici e magazinul unui evreu, care le-a crescut pe fetele lui Dej. Adică ştia absolut tot”.

În acelaşi interviu, Nicolaescu rememorează şi cum a fost arestat unchiul său:

,,După al doilea război mondial a fost arestat, fiind învinuit că a operat arestarea comunistului Constantin David. Era împreună cu doi subcomisari, în Piaţa Filantropia. Nici măcar nu era zona manifestaţiei comuniste. Şi a venit la el Constantin David şi i-a spus: domnule comisar, te rog arestează-mă. Şi unchiul meu a căutat doi subcomisari şi i-a pus să-l aresteze. Era obiceiul care se utiliza de către specialişti, de către comisari, atunci când era vorba de un agent. Unchiul meu susţinea că el era agent al poliţiei. Deci Constantin David era agent al poliţiei. Unchiul meu ştia asta şi de aceea l-a arestat, ca să-l protejeze. L-a ţinut două-trei zile şi pe urmă i-a dat drumul. Unchiul meu se purta foarte frumos cu oamenii. Un evreu care ocupase o funcţie în poliţie îl păzea pe unchiul meu, care stătea într-o cameră, la subsol la poliţie, nu la poliţie, la sediul judecătoriei.

L-au judecat în acelaşi tribunal ca şi pe Ion Antonescu. Şi m-am dus acolo la el, pentru că eu m-am dus la proces. Şi mi-a spus treaba asta. Şi eu am spus bine, dar de ce nu spui. Zice: îţi dai seama că dacă spun treaba asta nu mai ies din închisoare în vecii-vecilor? Nu-mi dădeam seama. A ieşit din închisoare în 1946-1947, a mai trăit doi ani şi a murit. Mi-a părut extrem de rău de el. Era un om deosebit, un ideal pentru mine. Îi plăceau maşinile, îl cunoştea toată lumea în Bucureşti, era un tip senzaţional, vesel, activ şi era mândru de meseria lui. Trăia modest, destul de modest, pe undeva pe lângă Piaţa Puişor, pe acolo, dar era întotdeauna bine îmbrăcat şi de când îl ştiu eu, avea şi maşină, ceea ce era un lucru la vremea respectivă.”

,După al doilea război mondial a fost arestat, fiind învinuit că a operat arestarea comunistului Constantin David. Era împreună cu doi subcomisari, în Piaţa Filantropia. Nici măcar nu era zona manifestaţiei comuniste. Şi a venit la el Constantin David şi i-a spus: domnule comisar, te rog arestează-mă. Şi unchiul meu a căutat doi subcomisari şi i-a pus să-l aresteze. Era obiceiul care se utiliza de către specialişti, de către comisari, atunci când era vorba de un agent. Unchiul meu susţinea că el era agent al poliţiei. Deci Constantin David era agent al poliţiei. Unchiul meu ştia asta şi de aceea l-a arestat, ca să-l protejeze.

Sediul Poliţiei Capitalei aşa cum arăta la finalul anilor '30

Fiica lui Eugen Alimănescu trăieşte, dar secretele vor rămâne necunoscute

Alexandru Alimănescu, nepotul legendarului poliţist Eugen Alimănescu a vorbit de asemenea pentru adevarul.ro despre sursele de inspiraţie ale personajului Comisarul Moldovan, spunând că pentru o documentare mai amplă asupra perioadei, fiica lui Alimănescu este în viaţă, „doamna Magdalena”. Dar, se teme şi acum pentru ce i s-a întâmplat tatălui său. „Sunt anumite lucruri secrete, pe care unii oameni nu vor să le dezvăluie nici în mormânt, cum se spune”.

Sunt anumite lucruri secrete, pe care unii oameni nu vor să le dezvăluie nici în mormânt, cum se spune”.