Ruşii ne-au dat papirusul, dar păstrează încă 91 de tone de aur din Tezaurul României

Rusia a acceptat să dea înapoi cel mai vechi papirus din Europa, descoperit la Mangalia în 1959. Retrocedarea papirusului ne duce cu gândul la istoria tezaurului românesc care a fost trimis la ruşi în Primul Război Mondial şi care a revenit doar parţial.

Aflat în exil la Iaşi, guvernul României, condus de Ion I. C. Brătianu, a decis în decembrie 1916 evacuarea în Rusia a tezaurului Băncii Naţionale a României.

Deşi au existat şi alte alternative pentru trimiterea tezaurului, precum Anglia, Suedia sau Norvegia, Brătianu a fost de acord să depoziteze comorile ţării în buncărele celui mai puternic aliat, Imperiul Ţarist.

La 12 decembrie 1916, Consiliul de Miniştri "găseşte că este nevoie să se pună în siguranţă în Rusia tezaurul Bâncii Naţionale şi aprobă transportarea lui".

Astfel, 20 de vagoane încărcate până la refuz au plecat spre Moscova din Gara Iaşi. Paza era asigurată de către soldaţi ruşi, dar era supervizată de reprezentanţi ai BNR şi ai altor bănci importante din România.

Din cele 1.740 de lăzi în care era încărcat tezaurul, în numai trei se aflau lingouri cu însemnele BNR. În 1917, valoarea tezaurului era estimată la 1,2 miliarde de dolari.

Tezaurul românesc a fost recepţionat de către ruşi la 5 august 1917.

Izbucnirea revoluţiei ruse şi instaurarea la putere a bolşevicilor conduşi de Lenin a complicat relaţiile dintre Bucureşti şi Moscova.

Proclamarea Republicii Democratice Moldoveneşti în 15 martie 1917, în Basarabia, a complicat şi mai mult situaţia, astfel că în ianuarie 1918, comisarul rus al afacerilor externe, Lev Davidovici Troţki, a anunţat ruperea relaţiilor cu România.

În perioada interbelică au fost făcute mai multe încercări pentru recuperarea tezaurului, iar în 1935 guvernul URSS a decis să restituie o parte din el. Astfel, în gara Obor au sosit, în 16 iunie, 17 vagoane de marfă, încărcate cu 1.443 de lăzi desigilate, multe aflate într-o stare avansată de deteriorare.

În lăzi se aflau titluri de proprietate, valori, acţiuni, obligaţiuni, titluri de credit, garanţii bancare, gajuri, ipoteci, dar şi manuscrise vechi, acte mânăstireşti şi plăcuţe funerare sau obiecte de artă pe care le trimisese Casa Regală în 1916 împreună cu tezaurul. Totodată, au fost restituite bancnote româneşti, în valoare totală de 198.000 lei, dar niciun lingou sau monedă de aur.

În 1956, Rusia a restituit o a doua parte din tezaur, incluzând numeroase opere de artă şi alte obiecte de patrimoniu, precum Tezaurul de la Pietroasele, 120 de tablouri semnate de Nicolae Grigorescu (dintr-un total de 1350 de picturi, gravuri şi desene), dar şi bijuterii. În total, expoziţia deschisă la Bucureşti în august 1956 cu obiectele sosite din URSS includea nu mai puţin de 39.320 de piese, dintre care 33.068 de monede de aur şi 2.465 de medalii, dar şi 1.350 de tablouri şi desene.

Ion Iliescu şi tezaurul

Problema tezaurului românesc a fost repusă în 1994 de către fostul preşedinte Ion Iliescu, care l-a însărcinat pe ambasadorul Traian Chebeleu să ceară Kremlinului „găsirea unei soluţii de rezolvare a problemei Tezaurului României”.

Răspunsul Kremlinului a venit la scurt timp: "Pentru Rusia, aşa zisa problemă a Tezaurului românesc depozitat la Moscova nu mai există”.

Rusia a restituit însă în decembrie 1994 12 monede de aur, numai că nicio autoritate românească nu a mai dorit apoi să le mai primească. Abia în data de 6 martie 2008 s-a reuşit predarea acestor 12 monede istorice de aur, ediţii din Franţa şi Belgia, dintre anii 1854 şi 1909, în greutate totală de 77,09 grame.

La ruşi au rămas însă circa 91,2 tone de aur, evaluate în prezent la 13 miliarde de lei sau 3,2 miliarde de euro, potrivit datelor prezentate de BNR în aprilie. Din această cantitate, circa 90% erau monede de aur, iar 10% aur fin, sub formă de lingouri.

În 2003, Ion Iliescu şi premierul rus Vladimir Putin au semnat “Tratatul privind relaţiile prieteneşti şi de cooperare dintre România şi Federaţia Rusă”, care nu prevedea şi chestiunea tezaurului.