Video Remarcile unei filipineze venite să studieze în România. „Partea cea mai dificilă e gândul la întoarcerea acasă”

Povestea Cienei, filipineza care studiază diplomația în limba română, la Cluj, a devenit virală pe internet. Tânăra povestește cu sinceritate ceea ce a impresionat-o, ceea ce îi place, dar și ceea ce nu o încântă.

Un minidocumentar despre experiențele trăite în România de o tânără din Filipine, Ciena Marie Advincula Olimberio, a devenit virală pe Youtube. Acest clip face parte dintr-un mini-documentar produs și regizat de Lucia Aurora Petrescu și a fost postat pe canalul ei de YouTube..

În descrierea clipului, autorii menționează: „Experiența unui filipinez integrându-se în cultura românească este una specifică și unică, prin care nu trec mulți oameni. Acesta este un mini documentar care împărtășește perspectiva Cienei Olimberio asupra acestui lucru. Regizor: Lucia Petrescu. Cu participarea: Ciena Marie Advincula Olimberio. Imagine: Lucia Petrescu. Montaj: Lucia Petrescu. Muzică: Kulintang Binalig a Mamayug & Sinulog a Bagu. Mulțumiri speciale: iubitului nostru profesor, Constantin Trofin, pentru că ne-a inspirat să facem filme, și Ceciliei Olimberio și Endrica de la Peña pentru imaginile de stoc”.

Cine se gândește la Filipine, vede probabil automat plaje cu nisip alb, palmieri și ape turcoaz. Asta și pentru că pentru unii europeni este destinația supremă de vacanță, iar pentru alții, care nu-și permit, doar un vis exotic îndepărtat. Ciena a parcurs însă drumul în sens opus, iar pentru ea România este o țară aflată la celălalt capăt al lumii, dar unde a reușit să se adapteze și își constriuiește un vis.

De la căldura sufocantă din Filipine la frigul și prima zăpadă din România, drumul Cienei nu a fost doar o schimbare de coordonate geografice, ci marea provocare a vieții.

Dacă multe conaționale aleg să vină în Europa pentru a munci, Ciena a venit aici pentru un cu totul alt motiv. Tânăra filipineză s-a mutat în România și studiază la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

VIDEO: Lucia Aurora Petrescu

„Când românii mă întreabă de unde sunt și le spun că sunt din Filipine, ei spun doar lucruri pozitive. Cred că asta m-a făcut să mă simt cumva bine în legătură cu faptul că sunt filipineză, pentru că nu știam că aceasta este percepția pe care europenii o au despre filipinezi”, a spus ea.

Tânăra nu face un secret nici din faptul că a avut emoții la plecarea din Filipine. Și nu e nicio surpriză, ținând cont că pasul în necunoscut era uriaș.

„ Am ajuns aici pe 2 decembrie 2024. În Filipine aveam multe emoții înainte de plecare. Eram pe punctul de a plânge, eram nervoasă și îngrijorată. Dar în avion nu am mai simțit deloc nervozitate. Eram doar nerăbdătoare să descopăr lucruri noi și să încep o viață nouă în România. Nu mai fusesem niciodată în afara țării. Aceasta este prima mea experiență în străinătate. La început urăști, dar la finalul zilei ajungi să iubești diploma. Așa că am căutat pe internet burse în străinătate și am dat peste bursa guvernului român. După câteva luni, am primit bursa”, a povestit Ciena.

Prima iarnă și „Magia Albă” de la fereastră

Și tot în România a văzut și prima zăpadă. S-a întâmplat chiar de Crăciun, ceea ce a făcut ca sărbătoarea să fie una de poveste. 

„Decembrie… Credeam că va fi multă zăpadă, că va fi mereu zăpadă afară, la fereastră. Dar am experimentat zăpada doar în ajunul Crăciunului. A fost suficient cât să am un Crăciun alb și cred că a fost atât de magic. Pentru câteva zile, câteva săptămâni, zăpadă. A fost primul meu Crăciun departe de casă. Dar am vorbit cu familia mea în acea perioadă. Mi-au lipsit foarte mult atunci, pentru că acestea sunt unele dintre momentele cu familia cu care încă nu sunt obișnuită să le trăiesc departe de ei”, a rememorat Ciena.

Filipineza a aterizat în România pe 2 decembrie 2024, iar prima interacțiune cu iarna a însemnat pentru ea un șoc termic, dar și unul estetic.

„Magia” zăpezii de Crăciun fost atenuată de dorul de casă. Și tot Crăciunul, care reprezintă cea mai importantă sărbătoare pentru catolicii filipinezi, a fost primul moment de cumpănă. Dacă în Filipine Crăciunul începe să fie celebrat încă din luna septembrie, iar atmosfera este una aparte, în România ea s-a trezit într-un decor de poveste, dar fără personajele principale din viața ei.

  „Kapwa” vs. individualismul românilor

 În timp ce în Filipine, conceptul de „Kapwa” definește identitatea prin comunitate - ideea că „celălalt” nu este străin, ci o extensie a propriei persoane - în România a descoperit altă cultură.

„Acasă, viața mea era mai puțin individualistă, ceea ce e normal - familia și prietenii mei sunt acolo. Cultura filipineză se învârte în jurul conceptului de kapwa, iar asta m-a făcut mereu să mă simt apropiată de comunitățile din jurul meu. Colegii români tind să formeze grupuri mici și sunt mai retrași decât colegii filipinezi. În Filipine, toată clasa se cunoștea și comunica între ei. Aici, cunosc doar două… nu, patru sau cinci persoane. Fiecare are viața lui în afara școlii, iar asta nu e ceva obișnuit pentru studenții filipinezi. Noi suntem foarte competitivi și punem mult efort în studiu - asta am observat”, a mai afirmat tânăra.

Învață limba română

Așa cum era de așteptat, bariera lingvistică a funcționat cel puțin primii ani. 

„Cea mai mare provocare pentru mine este limba română. Sunt aici de un an și încă mi-e greu să vorbesc fluent, deși sunt la nivel B2. Dar mă descurc. Îmi place foarte mult universitatea mea. Totuși, dacă aș putea schimba ceva, deși nu pot, pentru că studiul în limba română este obligatoriu pentru mine, mi-aș fi dorit să pot studia în engleză. Simt că aș fi putut să mă descurc mai bine. Mă abțin uneori să spun ce vreau sau să fac ce vreau, de teamă să nu greșesc în română. Cred că potențialul meu ar fi fost mai bine valorificat dacă aș fi studiat în engleză”, a adăugat ea.

Ancorele supraviețuirii

Ciena se luptă cu dorul de casă, iar ca să nu se piardă în singurătate atunci când este la 10.000 de kilometri de casă apelează la tehnologie. Într-o eră a conectivității instantanee, distanța este atenuată, dar niciodată eliminată.

„Cea mai dificilă parte a vieții în străinătate este gândul de a te întoarce acasă. Când guști ceva bun în afara țării din care vii, începi să te gândești la mama și tata. Este un lucru bun că tehnologia este mai dezvoltată ca niciodată, pentru că vorbim pe FaceTime aproape în fiecare seară sau ori de câte ori pot. Când nu am cursuri, vorbesc cu părinții mei la telefon. Vorbesc cu bunica mea la telefon. Tehnologia este cea care ne conectează”a mărturisit Ciena.

Într-o țară străină, micile tabieturi devin mecanisme de supraviețuire, iar Ciena nu face excepție. Pentru ea, bucătăria filipineză și rugăciunile funcționează și pot aduce în viața sa mirosul și atmosfera de acasă.

Nu în ultimul rând, credința joacă, de asemenea, un rol central în viața ei. Ciena își trăiește catolicismul ca pe o formă de recunoștință constantă pentru oportunitățile primite.

„Îmi place să gătesc, mai ales mâncare filipineză. Asta mă ajută să rămân conectată cu cultura mea. Mâncarea filipineză este făcută pentru a fi împărțită — gătim mult, avem multe sărbători, festivaluri, Crăciun… totul implică mâncare. Religia, catolicismul, este o parte importantă a culturii filipineze. Îmi fac timp să mă rog și să fiu recunoscătoare pentru lucrurile pe care le am acum, pentru că odată erau lucrurile pentru care mă rugam”, mai spune Ciena.

O nouă viziune

Ciena consideră că experiența  ei în România este una pozitivă. Aici a descoperit că imaginea filipinezilor în Europa este una foarte bună, ceea ce i-a redat încrederea în propria identitate națională.

„Când le spun românilor că sunt din Filipine, totul este pozitivitate. M-a făcut să mă simt bine cu faptul că sunt filipineză, pentru că nu știam că aceasta este percepția pe care europenii o au despre noi”, a adăugat ea.

Perioada deja petrecută aici a schimbat-o mult. Azi, Ciena nu mai este tânăra emotivă care plângea la decolare, ci o femeie care înțelege complexitatea lumii și a relațiilor interumane.

„Trăitul în România mi-a deschis ochii către alte culturi. Fiți gata pentru o schimbare, pentru că viața voastră se va schimba mult când vă mutați în străinătate. Nu se vor deschide doar uși, ci vi se vor deschide și ochii către lume”, a concluzionat Ciena.