Exclusiv Polonia se prezintă la urne duminică. De ce România e cu ochii pe ce se întâmplă la Varșovia

Polonezii își aleg duminică viitorul președinte, iar miza este una aparte. Politologul Raluca Moldovan, de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, de ce ceea ce va întâmpla la Varșovia e important pentru România, NATO și UE.

Adevărul: Polonia se pregătește pentru prima rundă de alegeri prezidențiale, duminică. Cum arată scena politică de la Varșovia și cine e candidatul cel mai bine plasat?

Raluca Moldovan: Alegerile prezidențiale din Polonia sunt programate pentru 2025 (turul 1 – 18 mai, turul 2 – 1 iunie), iar peisajul politic e dominat în continuare de confruntarea dintre forțele conservatoare și cele pro-europene. Favorita actuala este președintele Senatului, Małgorzata Kidawa-Błońska, susținută de Coaliția Civică, cu un program orientat către întărirea statului de drept și consolidarea poziției Poloniei în UE.

Polonia, la urne duminică

Cine ar fi principalii rivali și cu ce programe vin?

De partea cealaltă, Dreapta Unită (fostă guvernare PiS) vine cu un candidat conservator naționalist, dornic să mențină o linie suveranistă și sceptică față de Bruxelles. Miza va fi direcția strategică a Poloniei: europenizare sau izolaționism populist. Astfel, principalul contracandidat cu o platformă populistă este Karol Nawrocki, susținut de partidul naționalist Lege și Justiție (PiS). Nawrocki promovează o imagine de lider puternic și tradiționalist, evidențiindu-se prin participarea la antrenamente militare și printr-o retorică axată pe patriotism, valori creștine și suveranitate națională. Deși se declară pro-NATO, el este sceptic față de o integrare mai profundă în UE și pledează pentru o cooperare economică cu Uniunea, fără implicare în deciziile strategice ale Poloniei. Un alt candidat cu o platformă populistă este Sławomir Mentzen, reprezentant al alianței de extremă dreapta Confederația. Mentzen este cunoscut pentru pozițiile sale eurosceptice și naționaliste, criticând UE și exprimând rezerve față de sprijinul acordat Ucrainei. Deși nu susține explicit ieșirea Poloniei din UE sau NATO, retorica sa sugerează o distanțare de valorile europene comune. Astfel, atât Karol Nawrocki, cât și Sławomir Mentzen reprezintă opțiuni populiste în alegerile prezidențiale poloneze, promovând agende naționaliste și scepticism față de integrarea europeană.

Nu au un Călin Georgescu

Poate fi considerat vreunul dintre ei echivalentul lui Călin Georgescu, cu idei de PolExit sau pur și simplu pro-Rusia?

În Polonia există figuri și formațiuni cu tendințe eurosceptice sau pro-ruse, dar niciuna nu are, în acest moment, anvergura politică a unui „Călin Georgescu” — în sensul unei voci articulate, anti-sistem, care militează explicit pentru ieșirea din UE și NATO. Cea mai apropiată de această linie este partidul Confederația, o alianță de extremă dreapta care promovează naționalismul economic, conservatorismul moral și o retorică anti-Bruxelles. Lideri precum Sławomir Mentzen pun sub semnul întrebării beneficiile apartenenței la UE și critică sancțiunile impuse Rusiei, dar evită să ceară deschis o ieșire din blocurile euroatlantice — conștienți că sprijinul public pentru UE și NATO rămâne foarte ridicat în Polonia. Este important de subliniat că în ambele societăți – și română, și poloneză – există un electorat minoritar, dar vocal, predispus la narative suveraniste și conspiraționiste. Aceștia pot influența dezbaterea publică, mai ales în contexte electorale tensionate, însă nu pot impune deocamdată o agendă de tip Polexit sau Roexit. Riscul cel mai mare este nu o ieșire formală, ci erodarea internă a atașamentului față de valorile euroatlantice, prin populism și dezinformare.

Care ar fi scenariul ideal, din punct de vedere al UE, pentru alegerile din Polonia?

Pentru Uniunea Europeană, scenariul ideal este ca ambele țări – România și Polonia – să rămână profund angajate în proiectul european, dar și capabile să devină pilonii unei Europe mai reziliente și mai strategice. UE are nevoie de: lideri democratici, care respectă statul de drept și instituțiile independente; guverne care înțeleg importanța unei politici externe comune și a unei apărări europene complementare cu NATO; parteneri capabili să gestioneze amenințările hibride, inclusiv dezinformarea și ingerințele externe.

Lecția poloneză pentru România

Cum ar putea să influențeze aceste alegeri UE și NATO?

Alegerile din România și Polonia sunt importante nu doar pentru viitorul intern al acestor state, ci și pentru coerența decizională a UE și capacitatea de reacție a NATO. Un președinte eurosceptic sau populist în oricare dintre cele două capitale ar putea bloca inițiative-cheie la nivel european (ex. buget, extindere, politică externă comună). Ar putea sabota consensul transatlantic privind sprijinul pentru Ucraina și submina credibilitatea angajamentului NATO pe flancul estic.

Pe de altă parte, alegerea unor lideri responsabili, cu viziune europeană, ar putea transforma România și Polonia în ambasadori ai securității colective, ai integrării și ai reformei europene. Este o miză de leadership regional, care poate influența nu doar raportul de forțe în UE, ci și modelul de guvernare preferat în Europa Centrală și de Est.

Polonia e una dintre puterile europene în urcare, o putere regională cu pretenții și mai mari, iar în acest timp stă la masă cu Franța și Germania, așa cum o face în cadrul Triunghiului de la Weimar). Care ar fi secretul lor și ce am putea să învățăm de la ei?

Polonia se profilează tot mai clar ca o putere regională emergentă, cu un rol strategic în UE, NATO și în vecinătatea estică. Economia sa robustă, investițiile masive în apărare și poziționarea geografică o transformă într-un actor indispensabil în orice strategie europeană privind Ucraina, Rusia și securitatea energetică.

Participarea sa în formate precum Triunghiul de la Weimar (cu Franța și Germania), Inițiativa celor Trei Mări și formatul B9 reflectă această nouă realitate: Polonia nu mai este un stat periferic, ci un partener de luat în calcul în marile decizii europene.

Cum am putea să ne armonizăm cu polonezii

Cum ar putea să beneficieze România, date fiind relațiile bune cu Polonia, de forța și realizările Varșoviei?

Pentru România, această ascensiune poate fi o oportunitate: un parteneriat strategic consolidat cu Polonia ar putea oferi mai multă influență Bucureștiului în negocierile europene și ar întări capacitatea de descurajare regională. Dar poate deveni și o sursă de concurență – dacă interesele celor două state diverg în chestiuni precum gestionarea frontierelor, investițiile în infrastructură sau relația cu Ucraina.

Un mareșal polonez spunea în trecut că România și Polonia sunt două țări sub aceleași arme. Dacă ar fi să intrăm în detalii, cum ar putea Polonia să ne ajute (sau să ne încurce) și în ce măsură vor fi influențate relațiile bilaterale de rezultatul alegerilor?

Mareșalul polonez la care face referire întrebarea este Józef Piłsudski, o figură emblematică a istoriei Poloniei moderne. Deși citatul exact, „România și Polonia sunt două țări sub aceleași arme”, nu apare în sursele istorice standard ca o formulare consacrată, ideea unei alianțe strânse între România și Polonia în perioada interbelică este asociată direct cu viziunea lui Piłsudski. El a fost promotorul unui proiect geopolitic numit „Intermarium” („Międzymorze”) — o alianță de state situate între Marea Baltică și Marea Neagră, menită să contrabalanseze influența Rusiei și Germaniei.

În acest context, România era văzută ca un partener strategic natural. De altfel, România și Polonia au avut în perioada 1921–1939 un tratat de alianță defensivă și o cooperare militară consistentă, întemeiată pe interese comune în fața amenințărilor revizioniste.

Așadar, chiar dacă formularea exactă poate fi apocrifă sau parafrazată, spiritul afirmației reflectă fidel realitatea istorică a relațiilor româno-polone din perioada interbelică și proiectul strategic mai larg promovat de Piłsudski.

Această frază capătă o semnificație reînnoită în contextul actual: România și Polonia sunt pilonii estici ai securității europene și transatlantice, confruntați cu aceleași riscuri și responsabili de protejarea aceluiași flanc vulnerabil al NATO.

Cooperarea bilaterală poate lua mai multe forme: dezvoltarea infrastructurii strategice (ex. Via Carpathia, rețele energetice interconectate), cooperare militară și schimb de informații, acțiuni comune de combatere a dezinformării și propagandei ruse. Totodată, alegerile prezidențiale pot influența această relație. Dacă ambele țări aleg lideri compatibili, cu viziune strategică comună, se poate contura o axă București–Varșovia capabilă să influențeze politica UE față de Est. Dacă însă viziunile politice se distanțează – una pro-europeană, cealaltă suveranistă –, cooperarea riscă să devină formală sau chiar tensionată.