O româncă din Spania care s-a aruncat în gol cu bebeluşul în braţe, din turnul castelului Denia, a fost găsită nevinovată
0Justiţia din Spania a decis că o româncă, în vârstă de 34 de ani, care s-a aruncat în gol împreună cu bebeluşul ei în braţe, din turnul castelului Denia din Alicante, acum aproximativ 4 ani, este nevinovată. Instanţa a decis totuşi internarea ambulatorie a femeii, mai ales că este deja monitorizată de secţia de psihiatrie a spitalului din Denia, evoluţia fiind una favorabilă.
O româncă, care data de 6 august 2017 s-a aruncat în gol de la aproximativ 70 m, din turnul castelului Denia, cu bebeluşul de 7 luni, în braţe, după ce i-a trimis şi un mesaj de adio suţului ei, a fost achitată pentru infracţiunea de tentativă de omor, relatează publicaţia La Razon.
Iniţial procurorii ceruseră internarea femeii, timp de 20 de ani, într-un spital de psihiatrie.
Dar sentinţa dată acum de „Secţia a treia” a aplicat dezincriminarea completă a româncei, pe fondul unei tulburări psihice, într-un eveniment care nu a dus la moartea mamei şi a fiului ei, pentru că cei doi au căzut peste plasa de sârmă care acoperă stâncile din jurul castelului.
Drept urmare, instanţa a decis internarea ambulatorie a femeii, mai ales că este deja monitorizată de secţia de psihiatrie a spitalului din Denia, evoluţia fiind una favorabilă. Şi doar în cazul în care femeia va abandona tratamentul sau va fi înregistrată o regresie a bolii, instanţa va dispune decăderea absolută din drepturile părinteşti, din cauza unei boli mintale.
Sentinţa consideră dovedit faptul că, în zilele anterioare datei faptelor, inculpata fusese deja diagnosticată cu tulburare depresivă majoră. În plus, medicii legişti care au examinat-o şi au depus mărturie la proces au considerat capacităţile cognitive ale femeii ca fiind "foarte alterate sau afectate", ceea ce înseamnă că nu a acţionat prin voinţa sa. Specialiştii au mai arătat că depresia de care suferea tânăra o făcea să aibă "o viziune distorsionată a realităţii, astfel că sinuciderea era singura soluţie pentru ea de a părăsi această lume".
Mai mult, experţii au precizat că, în această situaţie, ea nu putea "să planifice, să execute sau să decidă un plan şi ar fi putut acţiona executând voinţa altcuiva sau la comanda vocilor pe care pretindea că le aude".
În sentinţă se mai precizează că femeia a declarat, în timpul procesului, că nu-şi aminteşte nimic din ceea ce s-a întâmplat în acea zi.