Exclusiv Marea necunoscută a păcii la care românii au lucrat decenii, dar n-au fost prezenți la apogeu: „Obama a luat Nobel, însă n-a reușit asta”

Donald Trump are lumea la picioare, după semnarea acordului pentru Gaza. Deși Trump a fost lăudat chiar și de marii săi rivali, inclusiv de Joe Biden, liderii europeni, dar și unii analiști politici sunt sceptici. Flavius Caba, expert în securitate și în Orientul Mijlociu, explică următorii pași pentru o pace cu adevărat durabilă în zonă și motivele pentru care România nu a avut niciun reprezentant la semnarea acordului, deși a fost țara care a mediat decenii la rând cele două tabere.

Acordul pentru Gaza pune capăt unui război crunt, cu zeci de mii de victime, majoritatea civili din ambele tabere, și este ceea ce mulți analiști numesc un moment istoric. Și este momentul de glorie al președintelui Trump, care a reușit ceea ce Barack Obama sau legendarul John F. Kennedy au încercat la rândul lor fără succes să facă. Acordul pentru Gaza pune astfel capăt la nu mai puțin de 736 de zile de război și înseamnă gesturi simbolice de ambele părți. Deși Israelul și Hamas nu au semnat un armistițiu propriu-zis, gesturile au fost fără precedent. Gruparea teroristă a eliberat ultimii 20 de ostatici israelieni, iar în paralel Israelul a aprobat eliberarea a 250 de prizonieri palestinieni condamnați pentru crime și atacuri, precum și a peste 1.700 de palestinieni din Gaza deținuți fără acuzații formale.

Felicitat de rivalii din SUA, dar privit cu răceală de europeni

Momentul a fost sărbătorit de ambele tabere. Zeci de mii de oameni s-au adunat în „Piața Ostaticilor” din Tel Aviv pentru a sărbători, în vreme ce în Cisiordania și în Gaza, palestinienii eliberați au fost întâmpinați cu lacrimi și cu o mare de steaguri ale Palestinei.

Victoria, care poate fi considerată și una a lui Donald Trump, a fost aplaudată chiar de dușmanii săi declarați, foștii președinți americani Joe Biden, Barack Obama și Bill Clinton, dar a fost primită cu răceală de mulți dintre liderii europeni. Potrivit Politico, un oficial de la Bruxelles a declarat, sub protecția anonimatului, că presiunile asupra Israelului trebuie să continue. De mai mult curaj a dat dovadă comisarul european pentru ajutor umanitar, Hadja Lahbib, care a spus că eliberarea ostaticilor israelieni reprezintă doar primul pas. Semnale asemănătoare au fost transmise de la Paris, Londra și Berlin, iar liderii acestor țări nu au părut prea încântați la ceremonia la care i-a invitat însuși Donald Trump.

Între optimismul unor analiști politici și pesimismul altora se cască o adevărată prăpastie, iar subiectivismul unora și al altora nu face decât să le dilueze analiza.

„Adevărul” apelează la expertiza lui Flavius Caba, una dintre vocile cele mai avizate în acest domeniu. Expert în securitate, Caba este specializat pe regiunea Orientului Mijlociu și este președinte al think-tank-ului Middle East Political and Economic Institute, dar și expert în securitate al Centrului pentru politica de Securitate din Geneva (Elveția).

De ce e totuși o pace fragilă

Flavius Caba vorbește despre un moment istoric și apreciază reușita lui Donald Trump, dar nuanțează și vorbește și despre o pace încă fragilă.

„Acordul semnat la Sharm el-Sheikh sub medierea Statelor Unite e, după cum îi spune numele, un acord de reconciliere și stabilitate pentru Gaza. Și este de luat în considerare faptul că e puțin probabil să vorbim de o pace de lungă durată în termenii cunoscuți de noi, pentru că nu rezolvă cauza originală a conflictului israeliano-palestinian și anume aceea de creare a statului Palestina. Dar este vorba de un armistițiu. Cât va dura acest armistițiu, este foarte dificil de estimat, dar pacea, așa zisă, de care putem discuta acum este una totuși fragilă”, spune Caba.

Dacă prima faza a fost finalizată, următoarea etapă se anunță la fel de complicată, consideră Flavius Caba.

„Prima fază a acordului a fost aceasta a sfârșitului ostilităților, pentru a ajunge la ceea ce și Trump a numit un nou Orient Mijlociu. Adică să trecem într-o nouă etapă, una de stabilitate, de normalizare a relațiilor în Orientul Mijlociu, astfel încât teroarea și conflictele să nu mai aibă loc, spunând că acestea au apus, conform declarației lui Trump. Am avut, deci, sfârșitul ostilităților, eliberarea ostaticilor israelieni și eliberarea deținuților palestinieni, iar acum apare această nouă etapă și anume retragerea trupelor israeliene”, mai spune el.

De unde vin riscurile la adresa păcii

Riscurile sunt încă majore, în această fază. De altfel, Israel și Hamas nu au semnat încă nicio pace. Totuși, mai multe state și-au asumat, alături de Statele Unite ale Americii, rolul de a garanta faptul că se va menține aceeași direcție.

„Trupele israeliene nu s-au retras în totalitate din Gaza. În schimb, pe teren totuși există o realitate, bineînțeles diferită, și anume că situația de tranziție încă va presupune tensiuni și riscuri privind reluarea unor mici ostilități între cele două tabere. Este de remarcat faptul că nici Israelul și nici Hamasul nu au semnat documentul acesta de la Sharm el-Sheikh, ceea ce indică anumite semne de întrebare din punct de vedere a forței juridice a acordului. Dar, pe de altă parte, aceste state garantoare, și anume Statele Unite, Egiptul, Qatarul, Turcia - care s-a implicat pentru prima dată foarte intens în ultima săptămână - și-au asumat rolul de mediere și de garantor pentru situația din perioada imediat următoare”, adaugă expertul.

Care vor fi pașii următori

Urmează și o altă fază, cea a reconstrucției Fâșiei Gaza, la care au subscris toți actorii prezenți în mediere. Totuși, faptul că încă nu se vorbește cu subiect și predicat de un stat palestinian arată că dificultățile nu au fost în totalitate depășite.

„Toți semnatarii au fost de acord ca în perioada imediat următoare să se treacă la faza de reconstrucție, adică să se concentreze mai mult pe dezvoltarea economică, bineînțeles și primii pași de stabilitate a unor acțiuni politice, de formare a unei guvernări tehnocrate, o coordonare și cu Autoritatea Palestiniană. Dar, după cum și președintele Trump a subliniat, nu este vorba de soluția celor două state, este prea devreme să vorbim de această soluție a celor două state”, susține Caba.

Pe viitor, alți pași importanți ar fi dezvoltarea acordurile Abraham, care ar trebui să ducă la relații mai bune între statul evreu și țările arabe din zonă.

„Planul de Pace cuprinde 20 de puncte, iar chiar ultimele, 19 și 20, se referă la autodeterminare și crearea posibilităților de stat, dar fără a menționa clar soluția celor două state. Deci, cum va exista în viitor această variantă, încă nu știm. Următorii pași și următoarele acțiuni arată că părțile doresc o reabilitare a tuturor relațiilor în Orientul Mijlociu și, în special, o dezvoltare a acordurilor Abraham, adică o reluare a relațiilor Israelului cu mai multe state arabe. Vom vedea dacă se va întâmpla aceasta”, mai spune el.

Un moment istoric

Chiar dacă acest acord pentru Gaza nu înseamnă un tratat de pace, se poate vorbi despre un adevărat moment istoric. Iar Trump pare să fi reușit acolo unde au eșuat Barack Obama și John F. Kennedy.

„După cum am văzut aceste acțiuni a președintelui Trump, adică discursul în Parlamentul israelian, cât și summitul de pace din Sharm el-Sheikh, e clar că ambele marchează momente de un simbolism major. Putem vorbi chiar de momente istorice. De ce? Pentru că ambele au fost coordonate și am avut o implicare directă a președintelui Trump, care și-a dorit foarte mult ca să conducă medierea și să se ajungă la încetarea ostilităților. Obama a luat Nobelul, dar n-a reușit asta. Președintele Trump avea nevoie de o reabilitate atât pe plan internațional, cât și pe plan intern. Pe plan internațional dorește să fie cunoscut sau probabil să rămână în istorie ca pacificator, să încheie cât mai multe astfel de conflicte, disensiuni, atât în Orientul Mijlociu, dar și în alte părți ale lumii. Pe plan intern, are nevoie de niște reușite pentru alegerile de la jumătatea termenului de la anul. Iar aceasta este o reușită remarcabilă”, explică Flavius Caba.

În plus, Donald Trump a reușit să mobilizeze statele arabe bogate și Turcia și să le convingă să-i fie alături în acest demers.

„De asemenea, ce își dorește Trump, așa cum am văzut la summit, este sprijinul și participarea statelor din Consiliul de Cooperare a Golfului, adică statele arabe bogate. El vrea să se implice direct în extinderea acestor acorduri Abraham. Am văzut că ginerele lui Trump, Jared Kushne, s-a implicat direct alături de emisarul special pentru Orientul Mijlociu, Steve Witkoff, în semnarea acestui acord de încetare a focului, adică în armistițiu. Cei doi, Jared Kushne și Steve Witkoff, au fost prezenți la ședința guvernului israelian, ca să se asigure că acordul va trece și va beneficia de sprijinul părții israeliene. Deci o implicare directă cu interes și pe partea economică a președintelui Trump față de celelalte state arabe bogate din Consiliul de Cooperare a Golfului”, mai spune el.

Cu toate acestea, în clipa de față nu există garanții că situația nu ar putea să degenereze din nou, într-o zi.

„E vorba de o diplomație mai amplă, menită să transforme această încetare a focului într-un proces, după cum am mai zis, de normalizare regională. Dar nu-i neapărat să ajungem la acea pace durabilă pentru că există încă alte elemente care încă n-au fost discutate în detaliu. Modul de dezarmare a Hamasului, modul în care Hamas își va desființa infrastructura militară din Gaza, și anume tunelurile și alte facilități pe care partea israeliană le-a solicitat astfel încât retragerea să fie totală”, avertizează Caba.

El anticipează că întâlnirile vor continua, iar negocierile dintre părți și medierea lui Trump vor fi esențiale pe viitor.

România a mediat conflictul decenii la rând, dar n-a fost prezentă la eveniment

Flavius Caba a vorbit și despre faptul că, deși România a fost decenii la rând unul dintre mediatorii cruciali ai conflictului dintre Israel și palestinieni, luni, 13 octombrie, niciun oficial român de rang înalt nu a fost prezent la acest eveniment. Au fost prezenți, în schimb, șefii unor state vecine nouă, care nu au contribuit în aceeași măsură la eforturile pacificării Orientului Mijlociu.

„Din câte am înțeles, invitațiile au fost transmise către toate statele membre ONU, iar din Europa probabil au răspuns liderii care au considerat că doresc să sprijine diplomatic și politic acest acord. În ce privește diplomația noastră, România a susținut prima dată încetarea conflictului, eliberarea ostaticilor, și după care să se treacă la faza de reconstrucție. Probabil că cei din diplomația noastră actuală au analizat situația în prezent și dacă n-au trimis un reprezentant oficial, au probabil și alte date care au condus la această decizie. Nu putem să ne dăm seama, dar majoritatea liderilor europeni au fost prezenți acolo, chiar dacă n-a fost prezentată această soluție a celor două state”, susține expertul.

Pe de altă parte, de la eveniment a lipsit și premierul israelian Benjamin Netanyahu, dar din motive care de această dată pot fi intuite.

„Am văzut și că nici partea israeliană nu a participat. Premierul Netanyahu a fost invitat personal de către Trump. Dar după întâlnirea pe care au avut-o la Knesset (n.r. - Parlamentul Israelului), în drum spre Cairo, deși premierul Netanyahu a fost sunat chiar de Trump, dar acesta a refuzat, invocând apropierea unei sărbători religioase, Simhat Tora (n.r. - Bucuria Torei). Eu consider însă că nu acesta a fost motivul principal. Exista posibilitatea și să dea mâna cu Mahmoud Abbas (n.r. - președintele Autorității Naționale Palestiniene), pentru că acesta a fost prezent la activitate, ceea ce i-ar fi putut aduce unele probleme interne, în Israel”, încheie Flavius Caba.