Ioan Talpeş, despre ce mai înseamnă Monarhia în România
0În fiecare duminică, Magda Vasiliu prezintă “Amintiri din viitor”, un talk-show care analizează la cald, dar cu sânge rece, cele mai importante evenimente care influentează vieţile românilor . Ioan Talpeş, fostul director al SIE, a vorbit, la emisiunea „Amintiri din viitor” de la Prima TV, despre Ziua Regalităţii şi despre ce mai înseamnă Monarhia în România.
Principalele declaraţii ale lui Ioan Talpeş:
În România a existat dintotdeauna o diferenţă extraordinară între ceea ce era imaginea Regelui, a regalităţii în sine şi ce era imaginea ţăranului, cu înfometările sale. Regele, pe formula adoptată şi cum era proclamat în România, era un simbol şi un garant al statului. Dar şi aici a fost o problemă. El fiind minor când a fost proclamat Rege, şi mai ales în contextul anilor 40, nu a putut să îşi exercite o personalitate pe care, de altfel, nici nu o avea. El se bucura de popularitate...fusese părăsit de un tată uşor vagabond, şi eu cred că 70-80% din românii din perioada respectivă vedeau în Mihai un viitor, un personaj în care să aibă încredere.
Disputa cu 10 mai este de natură să creeze confuzie, cu atât mai mult cu cât nimeni nu explică de ce a fost declarată zi naţională. E evident că venirea lui Carol I în România şi proclamararea lui ca principe pe 10 mai a însemnat un proiect foarte inteligent. Dar a face confuzie între factorii care au determinat o astfel de soluţie şi a o prelungi până în zilele noastre e o greşeală. La data aceea românii şi-au dat seama că au nevoie să se încadreze în structura politică şi de ăutere a Europei. Monarhia era o opţiune de a te încadra într-un sistem de regate, de imperii. Mai mult, el fusese susţinut şi de Bonaparte, şi de împăratul Germaniei, care nu era încă împărat. Dacă nu te încadrai în vremea aceea, era evident că poţi să te aştepţi la orice coerciţie.
Şi Cuza făcuse o serie de greşeli, ar fi fost imposibil să mergi pe o formulă românească. Şi Mihai avea confirmarea prin faptul că era descendentul unei familii celebre. A căutat să îşi dea seama în ce ipostază se află România şi care sunt posibilităţile ţării de a ajunge un stat serios în Europa.
Noi ne-am aflat printre marginalii unei dezvoltări. Era vorba de revoluţia industrială care fusese angajată total în Occidentul european. Am folosit extensiile acestei revoluţii industriale şi am reuşit să ne conectăm proiectelor şi programelor timpului, dar fără să reuşim să polarizăm.