Exclusiv Futurologul Ciprian Stănescu, despre „sfârșitul muncii”: Polarizarea nu va fi între cei cu job și cei fără, ci între cei care știu sau nu să lucreze cu AI

Într-un interviu pentru „Adevărul”, futurologul Ciprian Stănescu analizează mecanismele din spatele cursei contracronometru dintre tehnologie și resurse. De la riscurile „techno-solutionismului” climatic și până la impactul direct asupra economiei, el oferă o radiografie lucidă a viitorului apropiat.

Adevărul: Trăim într-o lume în care există o foame imensă de energie pentru centrele de date AI. Ne aflăm cumva în punctul în care succesul AI depinde de capacitatea noastră de a genera energie ieftină, sau va deveni AI instrumentul care va salva eficiența sectorului energetic?

Ciprian Stănescu: Cu siguranță soluțiile pe care AI le poate oferi azi și mai ales „mâine” pentru eficientizarea sectorului energetic sunt foarte utile. Am putea spune că astăzi investim mai multă energie, inclusiv scumpă, pentru a dezvolta mai multă eficiență pentru viitor. Doar că lucrurile nu sunt neapărat atât de clare.

În primul rând, nu știm cu certitudine când și în ce măsură eficiența promisă de AI va compensa consumul său energetic. Centrele de date consumă deja între 1-3% din electricitatea globală, iar estimările pentru 2030 urcă spre 3-4% și asta înainte ca agenti AI și modelele multimodale să fi atins maturitatea de deployment la scară. Este un pariu temporal cu miză mare: investim azi în consum cert, pentru eficiență viitoare incertă. Iar consumul e în creștere: de exemplu în Marea Britanie și Statele Unite centrele de date asociate utilizării de AI consumă deja aproximativ 6% din energia produsă. Consumul sectorului a crescut cu 15% în doar doi ani și investițiile globale se apropie de 1 trilion de dolari anual. Pe de altă parte, avem ineficiențe variate. Un exemplu: 13% din consumul centrelor de date americane vine de la servicii „zombie", aplicații care rulează fără să fie folosite, irosind peste 3 gigawați de putere instalată.

În al doilea rând, există un risc al succesului. Dacă AI face rețelele energetice mai eficiente, în teorie costul energiei scade. Când costul scade, consumul crește. Eficiența câștigată poate fi rapid absorbită de cererea nouă pe care chiar ea o generează și putem intra într-un cerc aproape vicios.

În al treilea rând, așa cum vedem din păcate și în România, eficiența unui sistem nu este dată doar de tehnologie. Este strâns legată și de incapacitatea de a inova și de a administra aceste sisteme.

Paradoxurile AI

Se vorbește mult despre decarbonizare, dar infrastructura AI consumă enorm și consumă enorm de multă energie. Cum vezi acest paradox: poate AI să accelereze tranziția verde sau, din contră, va prelungi dependența noastră de combustibili fosili pentru a susține puterea de calcul necesară?

Paradoxul este real, dar cred că vorbim mai degrabă despre o cursă între două viteze: ritmul în care AI crește consumul energetic și ritmul în care reușim să decarbonizăm infrastructura care îl susține.

Potrivit International Energy Agency, consumul global de electricitate al centrelor de date aproape se va dubla până în 2030, ajungând la aproximativ 945 TWh, adică aproape 3% din cererea globală de electricitate. Centrele dedicate AI sunt principalul motor al acestei creșteri. Problema însă nu este doar consumul, ci și sursa energiei. Unele analize recente arată deja că expansiunea AI pune presiune directă pe rețelele electrice și determină inclusiv revenirea unor investiții în gaze naturale sau diferite surse poluante pentru a susține noile centre de date. În paralel, apar presiuni tot mai mari asupra infrastructurii energetice și resurselor de apă în marile hub-uri de centre de date.

În același timp, AI poate deveni unul dintre cele mai importante instrumente pentru reducerea emisiilor. Vedem deja aplicații concrete în industrie, clădiri, logistică și managementul rețelelor electrice. Un raport recent privind Marea Britanie arată că AI contribuie deja la creșterea eficienței parcurilor eoliene, reducerea costurilor instalării pompelor de căldură și scăderea emisiilor din producția de ciment.

Interesant este că inclusiv industria începe să recunoască direct problema energetică. Un raport KPMG din 2025 arată că 62% dintre marii operatori de date și AI se așteaptă să își autogenereze energie curată până în 2027 prin investiții directe în diferite tipuri de energie regenerabile.

Există însă și o perspectivă mai critică, exprimată tot mai des în ultimul an: ideea că AI ar putea rezolva singur problema climatică riscă să devină o formă de „techno-solutionism”. Unele analize avertizează că dacă cererea de energie generată de AI continuă să crească mai rapid decât capacitatea de decarbonizare, atunci eficiența adusă de AI nu va compensa impactul energetic al acestei industrii.

Cred că întrebarea nu este dacă AI este „bun” sau „rău” pentru climă. Totul depinde de infrastructura energetică pe care construim noul val al tehnologiei. AI poate accelera tranziția verde, dar doar dacă este alimentat de energie curată și integrat într-o strategie asumată de modernizare a rețelelor și decarbonizare. Altfel, riscăm să digitalizăm și/sau automatizăm economia într-un mod nesustenabil, într-un context global care mai degrabă pune accent pe eficiențe de termen scurt.

De ce se tem companiile românești de AI

Recent ai lansat Business Forward, un program de accelerare în AI pentru IMM-uri. Care este cea mai mare frică pe care o au antreprenorii români când vine vorba de AI?

Paradoxal, nu costul pare să fie principala frică. Lucrăm deja la Social Innovation Solutions cu peste 30.000 de IMM-uri din 6 țări din Europa Centrală și de Est și mulți dintre ei au sentimentul că schimbarea se întâmplă prea repede și nu știu de unde să înceapă.

De exemplu doar 5,2% dintre companiile din România folosesc tehnologii AI, comparativ cu media europeană de 20% conform Eurostat. În paralel, două treimi dintre IMM-urile locale declară că vor să extindă utilizarea AI și anticipează că aceasta le va transforma industria (AI Chamber, 2025). Decalajul dintre intenție și implementare este, practic, problema pe care Business Forward își propune să o rezolve. Oferim gratuit acces la educație globală de top, acces la soluții de tehnologie și granturi de 1 milion de lei pentru a trece la acțiune.

În discuțiile din jurul acestui program am observat un lucru foarte clar: IMM-urile din România nu mai întreabă dacă AI va avea impact asupra business-ului lor, ci cât de repede trebuie să reacționeze pentru a nu rămâne în urmă. În același timp, AI este încă perceput de multe companii ca ceva abstract, tehnic și dificil de integrat în operațiunile de zi cu zi. De aceea, în Business Forward încercăm să schimbăm perspectiva: AI trebuie văzut ca un instrument pragmatic de competitivitate. În majoritatea cazurilor, primele rezultate nu vin din proiecte spectaculoase, ci din lucruri simple: de la automatizarea taskurilor repetitive la reducerea timpilor operaționali sau optimizarea proceselor interne.

Companiile care înțeleg cum să folosească mai devreme AI vor avea un avantaj competitiv semnificativ. Nu pentru că vor avea „mai multă tehnologie”, ci pentru că vor reuși să ia decizii mai rapid, să folosească mai eficient resursele și să se adapteze mai bine într-o economie care se schimbă accelerat.

Riscurile adoptării AI doar de fațadă

Există riscul ca IMM-urile să adopte AI doar de fațadă? Cum transformăm entuziasmul pentru ChatGPT, Gemnini și alte instrumente de AI în eficiență reală care să se vadă în PIB-ul României?

Da, există un risc real de „AI theatre”: companii care folosesc AI doar ca element de imagine fără integrare reală în operațiuni. Vedem deja acest lucru inclusiv în România. Doar că AI nu este doar ChatGPT sau alte tipuri de GenAI. Entuziasmul pentru aceste instrumente este important pentru că democratizează accesul la tehnologie, dar impactul economic real vine atunci când AI intră în producție, logistică, customer support, analiză financiară sau management energetic.

Concret, un producător de mobilă dintr-un oraș din România cu 40 de angajați nu are nevoie de un departament de data science. Are nevoie să automatizeze ofertarea către clienți, să reducă timpii de răspuns în relația cu furnizorii și să anticipeze mai bine stocurile. Acestea sunt probleme pe care AI le poate rezolva azi, cu instrumente accesibile și costuri mici. Diferența dintre o companie care face asta și una care nu face se vede în marjă și în timp de reacție.

România are o oportunitate rară: putem recupera decalaje istorice prin salt tehnologic, fără să trecem prin toate etapele clasice de dezvoltare industrială, așa cum am reușit în trecut. Dar pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să trecem de la conversații cu AI și despre AI la infrastructură digitală, competențe și implementare concretă în IMM-uri.

În următorii ani, diferența dintre companiile competitive și cele vulnerabile nu va fi dimensiunea și capitalul, ci viteza de adaptare. Și sunt convins că sute de IMM-uri ce vor fi acceptate în Business Forward anul acesta vor avea acest avantaj competitiv.

Sfârșitul muncii sau începuturile unei noi ere?

Futurologii vorbesc adesea despre ceea ce unii dintre ei numesc „sfârșitul muncii”. În contextul crizelor suprapuse, este AI un colac de salvare pentru demografia în scădere a Europei sau un factor care va adânci inegalitățile sociale?

"Sfârșitul muncii" este probabil o exagerare, dar "sfârșitul muncii așa cum o știm" pare o realitate în desfășurare.

În Europa, unde populația îmbătrânește accelerat și forța de muncă activă se contractă, AI poate să devină o necesitate economică care crește la rândul ei dependențele de soluții non-europene. Vom avea tot mai puțini oameni activi care trebuie să susțină economii complexe, sisteme medicale suprasolicitate și infrastructură publică.

AI poate fi simultan colac de salvare demografic și accelerator de inegalitate. Totul depinde de felul în care oamenii și organizațiile care vor avea acces la instrumentele tehnologice le vor folosi, ca în orice val nou de accelerare a tehnologiei. Polarizarea nu va fi între cei care au și cei care nu au locuri de muncă, ci între cei care au competențe să lucreze cu AI și cei care rămân în afara acestei transformări. Este o polarizare mai subtilă și mai periculoasă decât șomajul clasic, pentru că este mai greu de măsurat și mai greu de adresat politic.

De aceea, unul dintre următoarele mari proiecte europene nu va fi doar tranziția verde și digitală, ci tranziția competențelor. Dacă nu investim masiv în reskilling și educație continuă, tehnologia va amplifica frustrări sociale deja existente și va transforma o oportunitate demografică și de business într-o criză politică.

E relevant însă să înțelegem și cum arată relația populației cu AI în acest moment. Un studiu recent AHA Moments din martie 2026 pe 1.000 de respondenți arată că 52% au sentimente mixte față de AI, 27% sunt entuziaști și doar 21% sunt îngrijorați, o scădere de 9 puncte procentuale față de 2025. 57% dintre românii chestionați consideră că AI aduce mai degrabă lucruri bune, iar teama că le va lua locul de muncă afectează în principal adulții între 25 și 44 de ani, cei mai expuși transformărilor pieței muncii. Percepția variază dramatic în funcție de tipul de aplicație a AI: 61% sunt entuziaști când vine vorba de AI în educație sau în treburi casnice, dar entuziasmul scade la 26% când AI oferă diagnostice medicale și ajunge la doar 16% când vine vorba de predicția comportamentului uman.

Cum ar putea să arate o zi din viața unui antreprenor în viitor

Dacă am face un exercițiu de imaginație: cum ar putea să arate o zi din viața unui antreprenor român în 2030?

În 2030, antreprenorul român probabil nu își va începe ziua verificând emailuri, ci analizând recomandările unui agent AI care monitorizează în timp real cashflow-ul, energia, logistica sau relația cu clienții. AI începe deja să devină infrastructură de business, nu doar un instrument separat și ar putea deveni la fel de indispensabil ca accesul la internet.

Din zecile de schimbări care vor defini următorii ani și care sunt relevante și pentru România, aș alege 3:

Prima: forța de muncă devine hibridă. World Economic Forum vorbește deja despre scenariul unei economii „agentic”, în care oamenii coordonează agenți AI care execută sarcini operaționale. Antreprenorul de 2030 nu va lucra doar cu oameni, ci și cu sisteme autonome integrate în companie. Pe scurt: vom avea noi colegi AI.

A doua: productivitatea se va schimba radical. Multe activități administrative, operaționale și analitice vor fi automatizate, ceea ce va permite IMM-urilor să facă mai mult cu echipe mai mici și resurse limitate. Pentru antreprenorii români, asta poate însemna acces la eficiență și capacitate de analiză care până acum erau disponibile doar companiilor mari: de la prognoze de cashflow și customer support până la marketing personalizat sau optimizarea logisticii. În teorie, într-o economie cu presiune tot mai mare pe costuri și forță de muncă, AI va deveni un multiplicator de productivitate.

A treia: avantajul competitiv se va muta din zona execuției în zona adaptabilității. Într-o lume în care tot mai multe companii vor avea acces la aceleași instrumente AI, diferența reală va veni din capacitatea de a învăța mai repede, de a integra tehnologia în decizii și de a construi relații autentice cu clienții. AI va democratiza accesul la productivitate, dar nu va democratiza automat viziunea, creativitatea sau încrederea.

Paradoxal, într-o lume hiperautomatizată, avantajul uman va deveni și mai valoros. Creativitatea, încrederea, capacitatea de a construi relații și de a lua decizii în contexte complexe vor conta probabil mai mult decât astăzi.

Cel mai mare risc

Dacă ar fi să alegi un singur risc major pe care lumea îl ignoră în timp ce este ocupată cu AI și prețul benzinei, care ar fi acela?

Cred că lumea subestimează profund riscul erodării sănătății mintale într-o societate hiperdigitalizată și automatizată, în care puterea algoritmului este mult mai mare decât puterea gândirii critice. Tehnologia avansează exponențial, dar capacitatea noastră socială și emoțională de a procesa schimbarea nu ține același ritm. Putem ajunge foarte rapid într-o lume ultraeficientă tehnologic, dar fragilă uman.

Iar o societate polarizată, izolată și vulnerabilă la dezinformare devine mult mai instabilă politic și economic decât una care are doar probleme energetice, de exemplu.

Inovația socială trebuie să accelereze aproape la fel de rapid ca AI-ul. Altfel, riscăm să construim economii inteligente cu comunități tot mai fragile.