EXCLUSIV: Şase milioane de lei pentru un general comunist
0Nicoleta Eremia, soţia fostului general Ion Eremia (1913-2004), a câştigat daune morale record pentru traumele provocate soţului său în puşcăriile comuniste. Generalul Ion Eremia (1913-2004), fost ministru adjunct al Armatei pe vremea lui Gheorghiu-Dej, a făcut şase ani de închisoare (1958–1964) pentru „uneltire contra ordinii sociale“.
Tribunalul Bucureşti a decis acordarea de daune morale în valoare de şase milioane de lei (aproximativ 1,4 milioane de euro) către Nicoleta Eremia (69 de ani) pentru suferinţa îndurată de soţul său în temniţele comuniste.
Mai citeşte şi:
Povestea ofiţerului german îndrăgostit de România
Ministerul Finanţelor şi Ministerul Public au contestat decizia cu apel. Fostul general Ion Eremia a fost condamnat, în 1959, la 25 de ani de muncă silnică „pentru crimă de uneltire contra ordinii sociale prin agitaţie" şi la 14 ani de temniţă grea pentru tentativă de trădare de patrie, degradare militară şi confiscarea averii.
Unul dintre motivele arestării a fost cartea satirică scrisă de acesta, „Gulliver în Ţara Minunilor", în care era criticat regimul comunist. Manuscrisul a fost încredinţat unui prieten, care trebuia să-l ducă la o editură din Paris, dar a fost interceptat de ofiţerii Securităţii. „Inculpatul a recunoscut că redactarea acestui material a început îndată după ce a fost destituit din funcţia de ministru adjunct al Forţelor Armate şi exclus din partid pentru manifestările sale oportuniste", susţineau anchetatorii comunişti.
Cel mai tânăr general
Ion Eremia a fost ofiţer de carieră şi a luptat în al Doilea Război Mondial pe frontul de Răsărit, împotriva Uniunii Sovietice, şi pe Frontul de Vest, împotriva Germaniei. În timpul evenimentelor de la 23 august 1944, el a avut gradul de căpitan. Odată cu venirea comuniştilor la putere, într-o perioadă în care fosta Armata Regală Română era epurată, Eremia a promovat spre treptele superioare ale ierarhiei militare.
Din august 1945, el a fost redactor-şef al nou-înfiinţatul ziar militar „Glasul Armatei" (în prezent „Observatorul militar"). Ulterior, a ocupat diverse funcţii de conducere: şef al Direcţiei Propagandă şi Agitaţie din cadrul Direcţiei Generale de Propagandă a Armatei, şef al Casei Centrale a Armatei şi comandant al Academiei Militaro-Politice. A promovat spectaculos în grad: 23 august 1949 - locotenent-colonel, 9 mai 1950 - colonel, iar la 9 septembrie 1952 a fost avansat la gradul de general-maior- cel mai tânăr ofiţer (40 de ani) promovat la acest grad - şi şef al Trupelor de Transmisiuni.
În dizgraţia tovarăşilor
Generalul Ion Eremia
Eremia a fost deputat, între anii 1948 şi 1955, în Marea Adunare Naţională, şi a ocupat, între anii 1952 şi 1955, funcţia de ministru adjunct al Apărării pentru construcţii şi cazarea trupelor.
După moartea lui Stalin, în anul 1953, el a pledat deschis în cadrul Marii Adunări Naţionale pentru analizarea cultului personalităţii „marelui conducător" şi pentru reformarea Partidului Muncitoresc Român. În 1955 a fost acuzat de „fracţionism" şi „activitate antipartinică", exclus din rândurile PMR, trecut în rezervă şi eliberat din funcţia din Guvern. În 1957 s-a angajat funcţionar la Inspecţia Comercială de Stat. A fost arestat după ce Securitatea a pus mâna pe manuscrisul cărţii „Gulliver în Ţara Minunilor".
„Inculpatul se arată făţiş duşman al regimului de democraţie populară pentru că regretă faptul că a colaborat un timp cu regimul şi se angajase să lupte până la ultima picătură de sânge împotriva puterii populare", susţineau comuniştii.
Detenţia, reabilitarea şi Securitatea
Eremia a fost arestat la data de 17 decembrie 1958 şi a fost deţinut timp de şase ani în penitenciarele Jilava, Râmnicu-Sărat şi Aiud. El a suportat condiţii inumane de detenţie, a fost pedepsit cu carceră şi izolare severă, îndurând frig şi foamete. A fost eliberat la 24 iulie 1964, prin decretul de graţiere prin care au fost eliberaţi deţinuţii politic din închisorile comuniste.
În 1970, el a obţinut reabilitarea judecătorească, iar în 1971 s- a însurat cu Nicoleta Eremia. După eliberare a fost supravegheat informativ de Securitate, fapt care a dus la o tentativă de sinucidere din partea acestuia.
Daunele morale, motivate pe patru pagini
Judecătorii Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a Civilă, care au decis acordarea daunelor-record, au arătat, pe patru pagini, că sentinţa de condamnare a lui Ion Eremia, dată de judecătorii comunişti, reprezintă o hotărâre cu caracter politic.
„Reclamanta, Nicoleta Eremia, în calitate de soţie supravieţuitoare, are dreptul de acordare de daune morale în cuantumul solicitat prin acţiune, având în vedere gravitatea suferinţelor îndurate de soţul acesteia, precum şi faptul că reclamanta nu a mai primit alte despăgubiri", susţin judecătorii.
Avansare post-mortem respinsă
În 2009, propunerea pentru analizarea posibilităţii ca generalului Ion Eremia să i se acorde, post-mortem, Semnul Onorific „În Serviciul Patriei" a fost respinsă de preşedintele Traian Băsescu.